Lepadarea de sine

Lepadarea de sine – a fost una din temele centrale ale multor sfinti. Este prima conditie pentru cei care vor sa fie ucenicii lui Isus, si de multe ori am meditat la acest subiect, inspirat de scrierile lui Eckhart, Wurmbrand si altii. Abandonarea in voia lui Dumnezeu este poate cea mai inalta culme pe care putem sa ajungem, locul unde dorim tot ce ni se intampla, astfel incat nu se mai intampla nimic din ceea ce nu am dori. Un sfant din secolele trecute spunea ca ar prefera sa fie in iad  decat sa fie in cer impotriva vointei lui Dumnezeu. Un alt sfant a scris odata ca o eternitate despratit de Dumnezeu nu i-ar parea mai mult de o clipa daca ar fi incredintat de dragostea divina in tot acest timp.

Oare poate eul sa fie sursa dorintei de lepadare de sine? E ca si cum as intreba – poate trupul sa se raneasca pe sine insusi? Nu poate, decat daca este energizat de la un nivel superior, cel al sufletului. La fel, eul nici nu vrea, nici nu poate sa renunte la sine si nu acesta e sensul lepadarii de sine. Pentru ca in acest caz nu ar mai ramanea nimic, absolut nimic. Daca eul doreste lepadarea de sine, in momentul in care o incearca el de fapt se slujeste pe sine. Nu exista formula prestabilita, nu exista cale spre lepadarea de sine, ci aceasta insasi este calea. Nu exista cale nici spre dragoste sau credinta mai multa, ci dragostea si credinta sunt calea. Nu exista nimic ce ai putea face, decat sa mori. Cand cineva a murit nu mai face nimic…

Aceasta dorinta daca se naste in noi trebuie sa vina din alta parte, dintr-un alt Sine care a inceput sa creasca in interiorul nostru. Daca nu ar fi asa, lepadarea de sine ar fi nebunie curata, ar fi ca si cum te-ai minti ca esti satul dupa ce nu ai mancat nimic doua zile. Eul nu va putea niciodata sa se lepede de sine insusi la fel cum un om nu se poate ridica pe sine insusi afara dintr-o prapastie.

Dar atunci cand il vedem pe Dumnezeu cu ochii credintei, eul nu mai are aceeasi putere, de fapt el este aproape topit de caldura dragostei divine. Si bineinteles ca raspunsul nostru nu intarzie sa apara insa initiativa ii apartine lui Dumnezeu. Exista si o cautare din partea noastra insa El se lasa gasit si se descopera asa cum este in realitate. Atunci suntem impliniti, avem toate raspunsurile dar niciunul parca nu mai conteaza.

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s