Nea

Intr-o zi, m-a atins un fulg de nea. Fulgii de zapada traiesc, la fel ca si noi, multi ani doar ca timpul trece mai incet in lumea lor. Bineinteles ca nu doar un singur fulg m-a atins in acea zi dar nu mi-ar ajunge timpul daca as vrea sa spun povestile tuturor. Se numea Nea si era un firicel de gheata cristalina intr-un noian de fulgi, cat vezi cu ochii, miliarde de miliarde si inca de un miliard de ori atatia fulgi prinsi in dansul lor nesfarsit. Steluta noastra de zapada sclipea voios, dansa si se rotea in timp ce aluneca prin curentii de aer in ritmul unei melodii imperceptibile ce rezona in fibrele ei de cristal. Dar, cu toate acestea, Nea nu avea nimic deosebit fata de ceilalti fulgi de zapada. Simetria ei nu era perfecta, marimea si stralucirea ei erau obisnuite si totusi era unica in felul ei, unica in felul in care nadajduiesc sa o prezint.

Dar, inainte sa ajungem la intalnirea noastra, trebuie sa mai fac anumite precizari cu privire la fulgii de zapada. Un lucru pe care trebuie sa il stim de la bun inceput este ca ei in general sunt niste caractere tacute, majoritatea din ei pot parea reci si distanti la prima vedere, dar ceea ce surprinde pe oricine ajunge sa le cunoasca societatea sunt stransele legaturi ce se pot forma intre ei. Ei isi traiesc viata linistiti, si se pare ca nu au nimic asemanator gandurilor ce-i insufletesc pe oameni. Pentru ei toata lumea oamenilor este doar o poveste. Se spune ca unii fulgi de nea chiar au intrat in contanct cu oamenii, insa ce inseamna asta ar fi greu de explicat, pentru ca totul se bazeaza pe credinte vechi si nu pe dovezi concrete. Zice-se ca atunci cand un fulg intalneste aceste creaturi numite oameni, e asa de fericit si e cuprins de dorinta de a-i da omului tot ce are mai bun, de a-i comunica cumva natura lui. Fulgul se topeste de dor si renunta la fiorul de gheata din sufletul sau fiind sigur ca atingerea lui rece e poate cel mai bun lucru pe care l-a facut vreodata. Dar cei care judeca lucrurile la rece nu pun mare pret pe asemenea legende, pentru ei lumea oamenilor e un mit la fel de fantastic cum ar fi bunaoara pentru oameni lumea lor.

Ceea ce poate fi uimitor pentru noi oamenii in ce-i priveste pe ei, este calmul si seninatatea, care parca sunt inscrise in cristalele lor precum un cod genetic. In zborul lor ametitor intre cer si pamant, cand toate se invart in jurul lor, ei se lasa in voia curentului ce-i poarta si chiar daca totul pare haotic, ei raman increzatori, dobandind astfel o intelepciune sclipitoare si o puritate imaculata. Poate acestea sunt motivele pentru care exista o prejudecata des-intalnita in randul oamenilor, cum ca, toti fulgii de nea ar fi la fel. Adevarul e ca fiecare este diferit, dar oamenii vad doar albul sclipitor si isi inchipuie ca trebuie sa fie toti la fel, sau in orice caz nu foarte diferiti. Judecata aceasta e superficiala pentru ca oamenii nu inteleg ca fulgii nu ar mai fi nici albi nici sclipitori daca nu ar ramane reci si netulburati de nimic, albul lor stralucitor fiind pentru ei ceea ce inseamna pentru noi natura umana.

Si acum sa revenim la micuta noastra protagonista. Pamantul ii era tata iar mama ii era cerul si s-a nascut undeva la inceputul acestei ierni. Steluta noastra cazatoare va fi privit uneori din inaltul cerului intinderea vasta imensa si intunecoasa si poate s-a intrebat ce o asteapta acolo jos. Cate lucruri poti sa vezi in cele cateva minute de zbor? Cate lucruri poti sa simti, sau sa gandesti? Totusi in lumea ei rece fiecare minut se intindea pe zeci de ani, si in timpul acesta s-a gandit la soare, la vant, la Antarctica si la cate si mai cate lucruri ce le-a citit privind cerul clar de stele. Uneori incerca sa inteleaga zborul haotic al fulgilor, pentru ca nimic, absolut nimic nu e la intamplare, si chiar zborul fulgilor de nea viscoliti nu ar fi putut fi altfel decat este.

M-a atins usor pe obraz, si mi-a spus povestea ei. Mi-a spus cat de fericita era ca i s-a ingaduit sa existe, ca viata e un dar, un privilegiu pentru care nu are nici un merit. Foarte bine ar fi fost posibil ca ea sa nu existe, si atunci lumea ar fi pierdut ceva nespus de valoros, prin faptul ca niciodata un fulg ca si ea nu ar fi existat. I-am spus atunci:

–          Esti intr-adevar unica, esti frumoasa, dar toti fulgii de nea sunt unici… De fapt, toti sunteti la fel prin faptul ca sunteti unici, chiar daca semanati ca niste picaturi de apa.

–          Oh.. te inteleg prea bine. Tu imi spui ca as fi mai apreciata daca as fi diferita in timp ce toti ceilalti fulgi de nea ar fi la fel. Atunci as fi cu adevarat unica si toata lumea ar vrea sa ma vada si sa-mi auda povestea.

–          …Poate chiar esti, am zis eu zambind, n-am mai intalnit nici un fulg care sa-mi vorbeasca cum o faci tu… de fapt, ce prostii spun?, fulgii de zapada nu vorbesc!

–          Ai dreptate, sunt doar gandurile tale, dar daca nu eram eu nu le aveai, asa ca intr-un fel sunt si gandurile mele, dar nu voi termina niciodata ce am de spus daca ma tot intrerupi, si n-as vrea sa ma topesc pana nu iti spun totul. Am avut timp sa ma gandesc la toate acestea pe cand eram inca un fulg sclipitor dansand in vazduh.

Vocea ei era stinsa insa foarte melodioasa, si uneori capata accente grave. Nu voi putea sa redau exact ceea ce mi-a spus fulgul de nea, nici nu imi mai amintesc totul fiindca, recunosc, la inceput n-am prea fost atent iar mai apoi nu stiu sigur care au fost gandurile mele si care au fost ale ei, dar voi incerca sa redau cateva din ideile principale.

–          M-am nascut in inaltul cerului, si eram fascinata de stelele ce scaparau pe bolta. La inceput n-am inteles ca exista vreo diferenta intre mine si ele. Doar eram si eu o steluta de zapada, la fel cum imi pareau si ele. Auziseam eu ca stelele traiesc la nesfarsit, si ma simteam si eu nemuritoare, si iata acum, ma topesc aici pe obrazul tau. In primii ani de viata nimic nu imi parea imposibil. Ma gandeam ca din moment ce voi trai vesnic, voi gasi solutia la orice problema, ca totul depinde doar de timp si eram absolut sigura, si poate inca mai cred, ca daca as trai vesnic as putea sa fac orice, da, eu, un simplu fulg de nea.

–          Mai tarziu cand am inteles mai bine pe ce lume traiesc ma intrebam cum e posibil ca stelele sa arate exact ca si noi fulgii de nea, niste mici punctulete albe si sclipitoare, insa in loc de gheata sa aiba in suflet un foc cumplit. Imi imaginam cum ar fi sa stau fata in fata cu o stea adevarata, m-am gandit ce s-ar putea intampla – eu un firicel de gheata fara suflare fata in fata cu o sfera gigantica de foc. Pe cat de mare e diferenta intre noi pe-atat de scurt va fi timpul in care eu nu as mai exista. Stelele sunt infricosatoare si de necuprins pentru mine si totusi imi imaginam cum ar fi fost daca Ziditorul m-ar fi facut stea si nu fulg. Am auzit ca stelele traiesc vesnic… da, mi-ar placea sa fiu o stea adevarata. Noi fulgii de nea suntem fiinte reci, cu un suflet puternic, de clestar, dar inghetul acesta in care ne traim viata imi pare cumplit uneori – spuse Nea si apoi adauga sclipind deodata puternic – dar ce frumos este chiar si acest sentiment cumplit, il simt cum imi topeste sufletul de gheata si in curand se va termina totul; nu as putea niciodata sa traiesc cu un suflet cald daca nu este fierbinte precum soarele. Stiu insa ca dorinta mea va fi implinita odata si sunt sigura de asta. Nu stiu cand, dar undeva de-a lungul timpului sau a vesniciei, eu voi fi o stea incandescenta, pentru ca Ziditorul nu ar putea indura sa stie ca odata un fulg de nea a visat sa fie stea si nimeni nu a stiut niciodata de aceasta, si nimeni nu l-ar fi luat in serios. O nu, El nu va lasa neimplinita nici o dorinta sincera ce s-a nascut vreodata in vre-un suflet. Nici un vis nu se pierde si nici o speranta nu ramane neimplinita in lumea aceasta, dar noi nu trebuie sa ne grabim.

–          O legenda vorbeste despre niste stele care au coborat in lumea noastra, bineinteles ca nu ca mingi de foc, ci… interesant, au luat niste chipuri foarte asemanatoare cu ale voastre, ale oamenilor, doar ca si-au pastrat stralucirea. Oare cine sunteti voi oamenii daca chiar stelele cerului au ales infatisarea voastra? Oare ce visati voi sa deveniti? E o taina prea mare pentru mine, dar odata o voi intelege. In noaptea aceea rece, noi nu am inteles ce spuneau stelele mai mult decat intelegi tu acum atingerea mea de gheata, pentru ca ele vorbeau in grai omenesc, dar ne-am dat seama ca ceva important se intampla, mai ales ca in acea clipa o alta stea nemaipomenit de luminoasa a aparut. Si toate acestea pentru cine? Pentru cine au izbucnit stelele in catari de veselie deasupra acelor campii pustii, in miez de noapte? Se pare ca evenimentele cele mai importante nu au nevoie de multi ochi sa le priveasca. Acele creaturi pline de slava au strabatut universul pentru a straluci deasupra campiilor pusti iar eu, acum, am strabatut cerurile ca sa sclipesc cateva clipe si sa strig lumii – priviti-ma! Asta este tot ce sunt si ma daruiesc voua, si chiar daca nimeni nu ia seama, oh, ce minunte sunt aceste clipe in care mi-am implinit menirea in lumea aceasta, ce fericire de nedescris m-a cuprins chiar inainte sa te intalnesc! De acum nu-mi mai ramane decat sa ma alatur cantarii stelelor intr-un vesnic Aleluia. Sa sti ca in viata cel mai important este sa iti faci datoria, dar ma tem ca aici eu nu am sa te pot lumina, pentru ca nu pricep lumea voastra, a oamenilor. Ce ati fost voi creati sa fiti? Ah, dar odata tot voi sti, atunci cand toate lucrurile se vor uni, pentru ca odata va veni si clipa aceea in care Unul va fi totul in toti. Dar pana atunci poate ai sa ma revezi intr-o noapte senina acolo sus pe bolta, undeva… candva… cumva…

Ultimele ei cuvinte n-au mai fost clare si acum ma intreb daca am reusit sa transform in ganduri adevarul si puritatea sarutului ei de gheata ce mi-a ramas parca pe obraz. Imi pare rau ca s-a topit inainte sa-i raspund si eu ceva, i-as fi spus ca uneori noi oamenii visam sa fim ca o stea de zapada, steluta alba stralucitoare in noapte, sa fim fericiti ca si ea, implinindu-ne scopul pentru care am fost creati.

Advertisements

2 Comments on “Nea”

  1. Adina says:

    mi-e dor de Nea 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s