Despre muzica

Fiecare atom este un sistem solar in miniatura, fiecare celula poate fi comparata cu o galaxie. Intr-o ghinda exista o intreaga padure de stejari, iar complexitatea unei paduri se aseamana cu cea a dendritelor din creierul uman. Exista o asemanare si intre viata sufletului si alte sisteme inferioare ei. De exemplu, muzica poate ilustra viata spirituala cu aceeasi claritate cu care modelul unui atom descrie un sistem planetar. Exista astfel de paralelisme peste tot, si cu cat intelegem mai bine un domeniu avem mai la indemana instrumentele necesare pentru a le intelege si pe celelalte, sau pentru a intelege viata insasi.

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. Toate au amprenta Lui, si indic a spre El. Cerurile spun slava lui, zilele vorbesc despre minunile lui. Insusirile nevazute ale lui Dumnezeu se vad clar daca te uiti cu atentie la lucrurile pe care le-a creat, iar ceea ce se poate cunoaste despre El ne este descoperit chiar in noi insine (Romani 1:19).

Despre muzica, la fel ca despre orice altceva, se poate afirma ca doar in vesnicie va fi desavarsita, pentru ca doar acolo noi vom fi cunoscut ceea ce este desavarsit, dar chiar si aici, in muzica, cei care au inspiratia de a crea ceva cu adevarat valoros isi vor slefui lucrarea ghidandu-se dupa unele principii generale care, la prima vedere, nu au nimic in comun cu muzica, dar au multe in comun cu modul in care intelegem lumea. Acum intelegem in parte, dar atunci vom cunoaste pe deplin, insa cu cat cunoasterea este mai deplina, cu atat mesajul transmis este mai adevarat, iar sufletul care are un simt al adevarului va intra in armonie cu acel mesaj.

La fel cum folosim cuvinte pentru a ne intelege gandurile, in muzica se folosesc sunete, diferitele tonalitati ale gamei in care este scrisa partitura. Petru unii oameni citirea Bibliei, e ca si cum ar canta o gama la pian. Luam versetele in ordine si totul suna foarte obisnuit, intuim ceea ce va urma fiind obisnuiti cu textul pe care l-am mai citit si il cunoastem deja. Auzirea unei game majore cantata la pian in cele mai multe cazuri nu creeaza nici o emotie, desi folosind doar acele sunete Beethoven a fost capabil sa compuna minunata Sinfonie a ix-a. In orice caz, pentru cineva care nu a mai auzit muzica niciodata in viata lui, chiar o simpla gama va suna plina de farmec si culoare, plina de echilibru si adevar.

Rolul inspiratiei e acela de a lua notele si a le recompune, astfel ca folosind diferite melodii, ritmuri si armonii sa comunice un mesaj care sa stimuleze gandirea si emotiile. Ceea ce face ca un text biblic sa prinda viata este inspiratia Duhului Sfant care ne canta propriile sale melodii, la fel cum David ii canta lui Saul. El, cel care face toate lucrurile noi, are mereu o melodie noua pentru noi, pe care o putem invata daca suntem gata sa il urmam indeaproape pe Isus in toate. Uneori in muzica exista intervale mari ca distanta intre doua note consecutive, alteori se intampla ca aceeasi nota sa se repete dar pe fondul unor armonii diferite. Melodia este firul narativ al muzicii, povestea, dar armonia este decorul si aici se afla mare parte din incarcatura emotionala. Ritmul e cel care leaga muzica de lumea timpului si a spatiului. Daca nu am trai in timp muzica nu ar mai exista asa cum o stim. De aceea in lumea lui Dumnezeu muzica nu va mai converge spre un punct culminant ci va fi „Sfant, Sfant, Sfant este Domnul” incontinuu, insa acest climax va contine in el toate trairile sfintilor dintotdeauna.

Melodia noastra de multe ori ne poarta pe intreg portativul si ceea ce apare ca o insiruire lipsita de logica din punct de vedere grafic, poate fi de fapt o melodie tulburatoare sau inspirativa cand este perceputa prin simtul auzului, insa pentru recunoasterea muzicii de calitate e nevoie si de experienta. Si in lucrurile spirituale e nevoie de experienta si de o recunoastere a muzicii Duhului adevarului pentru ca mesajul sa capete viata. Altfel vom trece prin lumea aceasta si nu vom remarca niciodata muzica divina ce o invaluie. Se spune ca o poveste buna nu are nevoie de prea multe comentarii. La fel e si in muzica. Daca melodia e captivanta, suportul armonic nu trebuie sa fie foarte evident. Ritmul bineinteles conteaza pentru ca e nevoie de talent cand spui o povestire. Dar cred ca e nevoie de si mai mult talent si inteligenta atunci cand exprimi niste ideei abstracte. E ca si cum ai compara un amator cu un profesionist in muzica. Eu nu il consider prin cunostinte pe nici unul mai presus decat celalalt, la fel cum nu sunt impresionat de cunostinte teologice sau filozofice. Am avut de-a face cu muzicieni de profesie, dar plictisitori si complicati inutil, din cale-afara, si am auzit pe altii fara pregatire muzicala, dar care aveau ce era necesar – aveau originalitate, idei si un simt estetic parca innascut.

In unele locuri, melodia poate gravita in jurul unei singure note care, fie rezolva acordul, fie ii da luminozitate sau directie in parcursul armonic al piesei, dar este o punte de legatura intre diferitele armonii folosite. Aceea nota poate reprezenta o ideie clara vazuta din mai multe puncte de vedere. De exemplu, despre credinta se poate spune ca este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite (evrei 11:1), insa Biblia afirma despre credinta si faptul ca este ceva care e intr-un proces de perfectionare in fiecare dintre noi (Evrei 12:1). Daca ar fi sa pun credinta in alt acord as spune ca in vremea cat a trait Isus pe pamant ni se spune doar de doua ori ca a fost surprins, odata din pricina credintei unor oameni si altadata pentru necredinta altora. Contextul este acordul in care sunt plasate ideile. Deci legile compozitiei se aplica atat in realizarea unui comentariu cat si in compunerea unei piese muzicale.

Ritmul are un rol foarte important de asemenea. Nu e nimic complicat in a invata notele muzicale si clapele pianului ce le corespund. Teoretic, oricine ar fi capabil avand aceste cunostinte sa citeasca si sa cante o melodie. Dar daca pianistul este neexperimentat, muzica va suna ca un discurs citit de pe foaie, la prima vedere, discurs scris in asa fel incat cel care citeste se vede surprins, el insusi, la fiecare fraza, de ideile neasteptate, de expresiile neobisnuite. Ceea ce lipseste intr-un astfel de caz este retorica. Ritmul, miscarea, e ceea ce da forta unui cuvant. Aceleasi note daca nu sunt interpretate in ritmul potrivit nu vor produce nimanui impresia dorita. Cu cat e mai personalizata interpretarea cu atat ea va fi mai spontana si mai flexibila, ideile transmise nu vor fi rigide ci mesajul va fi comunicat clar.

La un moment-dat un fiecare muzician trebuie sa ajunga sa-si cante tot mai mult propria sa muzica si mai putin pe cea compusa de altii. Improvizatia este muzica cantata „pe loc”, fara o pregatire anterioara a unor ideei, fara partitura, folosind doar ceea ce cunosti foarte bine si constientizand poate doar cu o clipa inainte cum va suna pasajul respectiv, anticipand senzatiile ce le vor crea sunetele folosite. Improvizatia este intr-un sens muzica cea mai adevarata, pentru ca aici totul vine direct din interior si nu doar de pe foaie. Daca din punct de vedere tehnic o piesa cantata dupa note depaseste ca valoare o improvizatie, acest lucru nu e valabil si din punct de vedere muzical, decat doar atunci cand interpretarea este inteleasa pe deplin de muzician. Altfel chiar daca nici o nota nu e gresita, ceva va suna fals acolo.

Exista si un alt tip de improvizatie, nu chiar atat de libera ca si cea despre care deja am vorbit. Improvizatia pe o tema data. Uneori, cantand impreuna cu alti muzicieni, trebuie sa iti folosesti intuitia muzicala pentru a continua sa canti o piesa necunoscuta, sa improvizezi o melodie in cadrul muzical oferit de altii. Astfel un solo de chitara se poate improviza foarte bine chiar daca nu sti dinainte ce armonii vor fi folosite. Secretul este intelegerea faptului ca nu exista note gresite. Orice nota va suna bine, acesta e adevarul cel mai greu de inteles in muzica, dar in acelasi timp e sursa dezvoltarii muzicii si a celor mai originale creatii. Insa nu rezolvi nimic daca esti doar original, dar nu te intelege nimeni, de aceea de multe ori ne limitam la a canta muzica pe intelesul tuturor. Faptul ca in muzica nu exista nici o nota gresita e la fel de greu de crezut ca si faptul ca daca spui unui munte sa se arunce in mare si crezi lucrul acesta, se va intampla intocmai, la fel de greu de crezut ca adevarul ca toate lucrurile sunt posibile cu Dumnezeu. Unii oameni au testat veridicitatea acestei afirmatii a lui Isus, insa nu au obtinut rezultatul promis, altii l-au obtinut. Diferenta a fost data de credinta. La fel de greu (sau simplu) este si sa canti orice nota si ea sa sune bine. 🙂 trebuie doar sa crezi.

Daca intelegem viata ca o simfonie universala la care fiecare om isi aduce aportul, trebuie sa fim pregatiti sa cantam pe orice acorduri ne ofera ea. Unii invata sa cante numai in anumite game si pe anumite scari, iar cand se intampla o modulatie, sau cand armonia devine mai complexa, nu mai stiu ce sa cante ca sa sune bine. Acesti muzicieni nu au descoperit libertatea in muzica, ci pot canta doar atat timp cat inteleg ce se intampla la nivel armonic. Libertatea adevarata este atunci cand indiferent cat de strain suna acompaniamentul, tu iti canti improvizatia cu incredere. Indiferent de circumstantele ce ni le trimite viata, noi suntem cei care scriem melodia. Prin experienta vom ajunge sa intelegem ce potential ascunde orice nota a melodiei noastre in raport cu orice acord posibil. Viata e imprevizibila si nimeni nu astepta o melodie previzibila din partea noastra, dar ceea ce va da consistenta muzicii noastre va fi increderea cu care este cantata. Trebuie sa invatam sa nu ne pierdem increderea chiar daca am cantat unele note ce au sunat fals pe acordurile vietii, si vom intelege pana la urma ca nimic nu a sunat fals, pentru ca orice combinatie de sunete isi are unicitatea si frumusetea ei. De ce sa privim ca acceptabil doar armoniile clare, majore sau minore? Am pierde foarte mult daca nu am folosi si acorduri complexe. Vointa de a canta bine si increderea ca o si faci sunt singurele care vor ramane si vor conta atunci cand muzica se va opri.

p.s. (nu zic ca muzica va inceta, ci am zis ca se va opri, insa unde se va opri?… la “Sfant Sfant Sfant e Domnul”)

Advertisements

2 Comments on “Despre muzica”

  1. Camelia Sass says:

    Alin, e foarte interesant articolul tau si incurajator pentru inceput de an


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s