Isus

Jertfa lui Isus? Sacrificiul lui Isus? Moartea lui rascumparatoare? Nici una din expresiilea astea nu mi s-au parut potrivite pentru titlul acestui articol. Daca ma gandesc bine nici cuvantul articol nu imi prea place, dar ce mai conteaza toate detaliile astea…

Ne-am obisnuit cu expresiile de mai sus prea mult. Haideti sa incercam sa le patrundem esenta impreuna. Pentru ca intr-adevar a existat o jertfa pentru pacat, a existat un sacrificiu. Insesi aceste cuvinte ascund in ele mai mult decat poate fi exprimat intr-un roman intreg…
Sacrificiu.
Ce inseamna sacrificiul lui Isus cu adevarat? Nu ma simt vrednic sa scriu despre subiectul asta acum, pentru ca mi se pare ca nu o sa pot spune tot ce am inteles, si poate nici nu inteleg bine tot ce am simtit cand am constientizat ce s-a intamplat in urma cu aproape 2000 de ani undeva, intr-un loc anume, si nu foarte departe de Romania, la mai putin de 2000 de km. A existat intr-adevar un om, cum nu a mai fost niciodata, si nici nu va mai fi altul. Acel om intruchipeaza realitatea ultima a lumii, desi realitatea nu e a lumii ci mai degraba lumea e a acelei realitati. Imi pare rau pentru exprimarea ciudata, dar cu cat te apropii mai mult de El, gandurile parca nu pot sa-l cuprinda, si sunt deviate spre o logica paradoxala ca magnet respins de un camp magnetic de acelasi semn. Insa intr-un camp magnetic exista si atractie intre polii opusi, si unde mintea nu va putea patrunde, vom ajunge cu credinta si cu inima. Il vom cunoaste cu inima si il vom iubi folosindu-ne mintea.

A existat omul acesta, Isus. Faptul ca era diferit nu sarea in evidenta prin nimic. Cel putin nu in primii ani de viata. In ultimii trei ani, intr-adevar, a facut multe minuni, si lucrul acesta poate fi considerat neobisnuit. Minuni? Alt cuvant, care nu e doar cuvant. Dar nici macar minunile savarsite de El, nu sunt ceea ce il face diferit. De altfel, urmasii lui de-a lungul timpului au facut “lucrari chiar mai mari” decat ale sale.

Il face diferit faptul ca El, omul acela, este Dumnezeu, singurul Dumnezeu, cel din vesnicii, din totdeauna, intrupat printre oameni.

Stiu ca totul poate sa sune foarte neverosimil. Dumnezeul legalist al evreilor, sa se intrupeze si apoi sa-si dea viata pentru pacatele intregii omeniri?! Am tot respectul pentru cei care cred lucrul acesta pur si simplu, pentru ca este adevarat. E o dovada de puritate sufleteasca cand poti crede un adevar fara sa-l intelegi. Dar unii poate au nevoie de mai multa lumina, ca sa poata crede cu inima acest adevar. Foarte pe scurt as vrea sa trecem prin toata istoria relatiei lui Dumnezeu cu omul, din Eden, pana in dimineata invierii.

Dumnezeu il creeaza pe om dupa chipul si asemanarea lui. Cineva spunea ca Dumnezeu s-a multiplicat prin acel act creator. Suna putin a erezie, dar chipul si asemanarea lui totusi nu sunt lucruri de apucat. Am scris mai multe despre acest moment in articolul “la inceput Dumnezeu” si inca ar mai fi multe de adaugat, dar am zis ca vreau sa fiu concis. Omul se bucura de o comuniune apropiata cu Dumnezeu, poate chiar perfecta, sau aproape de perfectiune, pentru ca totusi ceva ii despartea pe unul de altul. Ei nu erau in tocmai la fel. Omul nu mancase din pomul vietii, nu primise in sine natura Dumnezeiasca, si nici nu cunostea inca binele si raul. Porunca de a nu manca dintr-un anume pom e calcata. Omul constientizeaza ca nu a ascultat, si ca neascultarea nu e buna. El stie de acum ce e bine si ce nu. Si se ascunde. De atunci toti oamenii fac la fel, si se ascund de Dumnezeu. Asta e problema noastra a oamenilor. Ne ascundem de Dumnezeu. Si problema aceasta a venit Isus sa o rezolve la cruce.

Toata Biblia este istoria cautarii lui Dumnezeu dupa om, nu invers. Dupa ce a pacatuit, Adam s-a ascuns de Dumnezeu din pricina faptului ca nu avea incredere in dragostea Lui neconditionata fata de el. Nu credea ca poate exista iertare deplina. Nu putea concepe o fiinta care il iarta si il iubeste chiar daca a in mod intentionat a nesocotit-o. Ori tocmai rolul acesta l-a avut jertfa lui Hristos –  de a ne arata ca Dumnezeu este pentru noi, nu impotriva noastra. Dumnezeu a avut deja pregatit planul salvarii omului din propria lui inchisoare, inca de la inceput. La implinirea vremii avea sa-l trimita pe Isus in care isi va arata adevarata lui natura. “cine m-a vazut pe mine l-a vazut pe Tatal” spunea Isus. Fara Golgota, Dumnezeu niciodata nu l-ar fi convins fara umbra de indoiala pe Adam de acceptarea si iertarea sa. Iertarea nu este in baza jerfei, ci prin har. Iertarea este har si Dumnezeu nu a avut nevoie de jertfa ispasitoare ca sa ierte.

Rostul sacrificiului lui Isus a fost acela de a plati. Cand cineva imi produce o paguba, eu pot sa iert instantaneu, dar paguba trebuie platita, fie de acea persoana, fie de mine. Tocmai asta a facut Isus pentru noi. Ne-am putea intreba, bine dar, El fiind Dumnezeu si stapan peste tot, cui a trebuit sa-i plateasca? Nu putea trece cu vedere pur si simplu? Nu, pentru ca El e un Dumnezeu drept. El ne-a iertat inca de la inceput, si ne-ar fi primit in rai bucuros chiar si dupa cadere, dar raiul inseamna sa il cunosti pe El, ori noi aveam nevoie de momentul Golgota ca sa il cunoastem cu adevarat. Si ce minunat s-au potrivit lucrurile. Raul facut de noi trebuia platit si Dumnezeu a vazut in asta o ocazie de a se revela pe Sine asa cum nu a mai facut-o niciodata, deplin. Nu era neaparata nevoie ca noi sa luam cunostinta de jertfa lui Isus pentru pacatele lumii, pentru ca aceasta sa satisfaca dreptatea lui Dumnezeu. De fapt un pasaj misterios al Bibliei ne spune ca Isus a fost jertfit inainte de facerea lumii. Daca Dumnezeu a lasat ca oamenii sa cunoasca aceasta lucrare este pentru ca ceea ce s-a petrecut la Golgota ne ajuta sa cunoastem cine este El cu adevarat. Doar cand intelegem ce a insemnat sacrificiul lui Isus, care a fost pedeapsa ce a suferit-o in locul nostru, doar atunci intelegem inima lui Dumnezeu.

Si mai gasim o comoara minunata ascunsa in aceasta lucrare a lui Dumnezeu – cea mai mare putere care a fost vreodata desfasurata in univers. Mult mai mare decat orice forta cu care am vrea sa o comparam, o putere mai mare chiar decat cea folosita la crearea lumii. Dar despre puterea aceasta imensa (si totusi atat de discreta), si despre ce a insemnat calvarul pentru Isus, poate voi scrie altadata sau in alte feluri, e parca un subiect prea maret pentru acum.

Hristos a inviat!

Advertisements

3 Comments on “Isus”

  1. onlysecondsleft says:

    interesant cum Dumnezeu chiar si atunci cand Se descopera pe Sine, o face tot intr-un mod misterios.., si parca misterul, cu cat il dezlegi mai mult, mai mult creste.. 🙂

  2. onlysecondsleft says:

    cu cat crestea Lucy, crestea si Aslan 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s