O seara de Aprilie

Lumini galbene straluceau peste cerul serii de aprilie. Aerul era racoros, oamenii tacuti pe strada, unii zambeau, altii erau singuri, tranvaiele treceau din cand in cand si imi amintesc cum lumina din launtrul lor aluneca peste peronul pavat al statiei. Era una din acele seri in care mi se parea ca vad lumea putin altfel. Ma gandeam, oare ce are a face sufletul din oameni cu toate lucrurile astea materiale. Venind spre statie am traversat cateva strazi si intr-o clipa

, nu stiu de unde, mi s-a proiectat in minte toata realitatea, dar cum ziceam parca putin altfel. Ma vedeam pe mine de undeva de sus cum ma plimb pe strada, si in acelasi timp parca imi aminteam de momentul acesta, dar dintr-un viitor foarte indepartat. Dintr-un viitor in care nu mai existau
case, tramvaie sau becuri galbene. Chiar in momentul acela treceam pe langa o casa ce imi parea ca are ceva oriental in arhitectura ei, ceva turcesc, imi amintesc ca exact asa m-am gandit. Am privit-o cu incantare si m-am gandit la cel care a construit-o, la gandurile lui. Nu a avut gust decat pentru niste motive orientale, pe care mai toti arhitectii care se respecta le-ar considera chiciuri, dar omul acela in mod sigur a vrut sa faca ceva frumos, a facut ce a stiut… Din momentul acela viitor oricum nu era mare diferenta intre cladirile arhitectilor si cele ale unor bieti mesteri amatori. Toate gandurile astea n-au durat mai mult de cinci secunde, apoi fara sa vreau devenit constient de ele.

Si daca lucrurile nu erau tocmai ceea ce pareau a fi in seara aceea, m-am lasat fara sovaiala cuprins de entuziasmul privelistii grandioase ce mi se arata inainte. Erau niste nori intunecati ce se ridicau de la orizont pana la inaltimi ametitoare deasupra orasului, sau ar fi putut la fel de bine sa fie niste munti imensi care se ridicau din campia de la marginea orasului asa de sus incat te intrebai daca nu cumva acolo pe crestele lor este o alta lume, poate o lume a viitorului, in care stiinta a ajuns atat de avansata incat nici nu ne-am putea imagina cum arata acea lume. Sau cum altfel sa imi imaginez acel munte urias? Trebuie neaparat sa ascunda vreun mister. Si deasupra lui cerul e inca destul de luminos, acelasi cer care e deasupra tuturor… Da cred ca stiu de ce ma fascineaza aceasta priveliste! Misterul lui nu vreau sa-l aflu niciodata, pasii mei nu vreau sa-l urce niciodata. El va fi acolo grandios si impunator, eu voi ramane de-a pururi pe pamant, smerit in fata tainei lui, mereu in umbra lui, dar aici e secretul cel mare 🙂 muntele deja e cucerit, e al meu. Si ce maret este! Stiti cum l-am cucerit? Poate nu va va placea, dar nu va voi spune acum.

Ma indreptam, tot intr-o seara de aprilie, spre terenul de sport al universitatii impreuna cu doi prieteni sa alergam. Imagini vii mi-au ramas din acea seara, zgura maronie si gazonul artificial de un verde halucinant, sub lumina reflectoarelor la umbra muntelui ce a crescut de nu i se mai vedea culmea. Dincolo de el trebuia sa fie lumina zilei neaparat, dar era muntele meu asa ca nu imi faceam griji prea mari din cauza lui. Alergam pe terenul de zgura si luminile galbene pulsau lasandu-mi dare intunecare pe retina. Aerul imi racorea fata si mainile in miscare. Numaram fiecare tura si o asteptam pe ultima, iar cand am terminat-o am mai facut una in plus, cu gandul la momentele ce vor urma alergarii. Acelasi sentiment pe care L-am avut odata cand imi era foarte sete si m-am abtinut sa beau apa pentru ca voiam sa beau cola. Tura aceea in plus a fost la fel de grea ca drumul pana la magazin dupa cola. Amintirile sunt ca niste poze uneori, unele invechite, altele color, altele parca se si misca, dar seara aceea de la Timisoara, nu stiu de ce mi-a ramas in amintire parca intr-o lumina fosforescenta printre alte zile. Sentimentul asta l-a exprimat poate cel mai bine trupa Smashing Pumpkins in piesa “1979”. Mereu imi aduc aminte de acest cantec cand ma gandesc la acea seara luminoasa de aprilie. Nu am mers singur la alergat, asta trebuie sa fie motivul. Oamenii, da oamenii! Fara cei doi prieteni de langa mine seara aceea s-ar fi voalat cu totul in albumul amintirilor. Inteleg acum ca tot acest sincretism de senzatii s-au imprimat peste un gand scurt, pe care nu mi-l amintesc, dar stiu sigur ca a fost acolo pentru ca mi-a ramas. Doar gandul acesta tine toate acele senzatii la un loc. Dar care gand? Cred ca nici asta nu voi marturisi acum…

Pana la urma, cred ca e vorba despre oameni in general, despre umanitate, despre natura asta minunata, mereu altfel, poate despre minunea de fi in viata, sau poate e doar o melancolie colorata… Dar nu, nu are rost sa tot incerc sa inteleg de ce mi-a ramas vie aceasta amintire, sa gasesc ce sta in spatele ei. Mai bine de asa nu o pot spune: as vrea ca dincolo de timp sa gasesc seara aceasta de aprilie, in orice forma va fi fost pastrata si sa o cunosc.

Advertisements

4 Comments on “O seara de Aprilie”

  1. flavius says:

    Heh, cand citesc ce scrii n-am nici o indoiala ca suntem frati-frati :)) nu ca as avea vreuna! Pentru ca frumusetea felului in care simti mi se descopera si mie adesea. E frumusetea felului in care Dumnezeu aseaza viata, in momente unice, in momente simple, dar momente in care parca atingem vesnicia ori ceva atat de diferit fata de rutina zilelor noastre, — si frumusetea felului in care Dumnezeu ne deschide ochii, sa vedem, sa pastram apoi, sa pretuim… Putini oameni vad cu adevarat.

    • soulrended says:

      thanks, 🙂 bine ca n-ai avut indoieli de felu asta…

      unii oameni trebuie ajutati sa vada ceea ce deja au simtit, sau sa simta ceea ce deja au vazut.

  2. ok… i’m confused….stiu ca Flavius scrie… stiu ca voi sunteti frati…. da nu stiam ca si tu le ai cu scrisu’ , Alin. Felicitari, si de abia astept sa citesc mai mult. 🙂 Ralu

    • soulrended says:

      thanks, Ralu 🙂
      mi-o placut scrisu in masura in care mi-o placut si muzica de mult timp. imi amintesc acum ca matematica si romana au fost materiile mele preferate. GBU!!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s