MISTERUL

Poate că steaua ce-o privesc
lucind misterioasă
e-un soare roşu-ndepartat
în sfera-i nebuloasă,

o stea ce-aproape că s-a stins
dar clocotind tot creşte,
planetele din jurul ei
cu raza-i le topeşte,

şi pe o sferă orbitând
sub soarele arzând
totu-i deşert cu vânturi tari
nisipuri spulberând

doar pe alocuri se zăresc
ruinele tăcute,
civilizaţii ce-au trecut,
oraşe dispărute…

iar oamenii ce-au mai rămas
tuneluri şi-au săpat
şi totul pare pentru ei,
un „deja vu” ciudat,

căci lumea parcă s-a sfârşit
ca iarăşi să învie
asemeni unui disc blocat
pe-aceeaşi melodie

şi pentru cei rămaşi captivi
ca într-un dans etern
viaţa-i vis, ireal pictat,
sub cerul de infern.

în ei, din veci s-a adunat
toată înţelepciunea
şi nu le-ar fi peste puteri
să îşi salveze lumea,

însă o sete fără leac,
nu soarele-i topeşte,
iar căutarea fără rost
încet, încet se-opreşte.

chiar dacă totu-i pentru ei
doar la un gând distanţă
nimic când nu mai e de-ajuns
neantul li-e speranţă,

şi nu mai caută răspuns
printre dimensiuni
ci diafani se pierd treptat
în mii şi mii de lumi.

*******

Însă o tânără mereu
o stea pe cer priveşte,
pe chipu-nvinetit de vânt
privirea-i străluceşte,

şi-un gând ce nu-i părea curat
în lumea-i resemnată
îi tulbura nopţile reci
privind bolta-nstelată:

“poate că steaua ce-o privesc
prin nori de praf şi vânt
e-un Soare ce roteşte-n jur
poate… un alt Pământ,

şi pentru noi ajunşi aici
la capătul de drum
voinţa-i lege, fapta-i gând,
dar soarta noastră-i scrum…

de ce să pier într-un neant
şi să dispar în noapte?”
ea tot mai mult se retrăgea
în lumea ei de şoapte…

iar amintirile-i păreau
doar simple aparenţe,
mii de eoni se derulau
în câteva secvenţe,

timpul s-a rupt şi a lăsat
o falie abruptă
de unde-o ia de la-nceput
istoria-ntrerupta…

curând, apoi s-a hotărât
şi-a fost de-ajuns un gând
ca să-şi privească din eter
planeta fumegând,

racheta-i ce gonea prin timp
şi spaţiu şi-alte căi
lăsa un soare-n urma ei
pe-a cosmosului văi

ce pâlpâind neregulat
devine tot mai mare,
în mii de cioburi scânteind
se sparge şi dispare,

iar o fereastră spre abis
în locul lui rămâne
ca o spirală ce-nghitea
lumina în genune.

*******

O clipă-n sfera ei gonind
pe mii de ani se-ntinse
şi stelele toate-i păreau
doar linii lungi aprinse,

şi tot ce-a fost şi va mai fi
era aici şi-acum
la întâlnirea spaţiului
cu al timpului drum,

spre orice loc şi spre oricând
i se deschise-o poartă
şi-un infinit de amintiri
le retrăia deodată,

privindu-şi din exterior
întregul univers,
vedea, ca nişte rune-arzând
ciudat un tainic vers.

şi-a înţeles că dorul ei
sub steaua înfocată
se-afla acolo unde ea
n-ar fi căutat vreodată…

apoi, s-a reîntors la timp
captivă spaţiului,
ştiind cosmosu-n orice loc
şi orice clip-a lui,

şi-orice fărâmă de atom
din corpuri muritoare
ce-a fost departe şi demult
pe-o stea strălucitoare…

ce-a fost, azi oglindeşte doar
forma de altădată,
la fel şi ce va fi de-acum
e-n lumea reflectată,

şi mai ştia ca-n ochii ei
lucea acum aprins
un freamăt cald de praf stelar
din stele ce s-au stins

şi tot-odată-i se-oglindea
un clar de stele-n ochi,
puncte care la mii de ani
erau sfere de foc…

iar dintre toate şi-a ales
o stea îndepărtată
şi-ntr-o secundă, ca prin vis
ajunse-acol’ deodată.

*******

Ea cunoştea eterne legi
ce-au dus-o ca un gând,
însă aceste tainici căi
le va uita curând…

intra din nou în univers,
trecând prin atmosferă,
îşi amintea de viaţa ei
în lumea austeră,

îşi amintea cum a plecat
şi-apoi, ca într-un vis
un freamăt cald de amintiri
însă, de nedescris,

un vis perfect şi împlinit
odată pe vecie
care se-ascunde-n mintea ei,
nu-l vede dar îl ştie…

racheta se opri apoi
într-un abis din mare,
iar cineva pe-un ţărm pustiu
privea uimit în zare…

şi a trăit acolo jos,
sub norii albi o vară,
apoi albastrul infinit
avea s-o cheme iară…

în lumea ei de mai de mult
totul era pustiu,
aici luceau halucinant
câmpii de-un verde viu…

adeseori păşea încet
prin valuri spumegând
sub ceru-albastru şi senin,
şi soarele cel blând…

era frumoasă-n orice ochi
însă… lucru ciudat
oricine-n ochii ei era
la fel de minunat,

era mai altfel… n-a ştiut
avea un tainic zâmbet,
privirii ei se deschideau
ferestre-n orice suflet,

şi ea ştia ca sufletul
nu aparţine lumii,
ci el respiră dincolo
de zările luminii.

*******

Spre toamnă într-o caldă zi
de vineri, după-amiază,
dune pustii şi valuri mari
o aşteptau pe plajă,

şi-acolo jos când a ajuns
aşa cum i-a fost dat,
iarăşi l-a întâlnit pe el,
un om singur, ciudat

când prima data l-a văzut
în toiu-acelei veri
privea adânc în depărtări,
păşea spre nicăieri…

şi-atunci un timp au petrecut
plimbându-se pe plajă,
iar mai apoi priveau tăcuţi
în larg, cuprinşi de vrajă,

atunci timpul parcă a stat,
era de neînţeles,
„oare-a simţit şi el aşa?”
s-a întrebat ea des.

„oare când ne-am privit în ochi
fără nici un cuvânt
m-ai cunoscut cu-adevărat,
sau am ştiut s-ascund?”

dar azi a înţeles deplin
că el ştia prea bine
cine e ea… şi-n ochii lui
s-a regăsit pe sine,

simţi fiori ca valuri reci
ce părăsesc adâncul
ca să dispară când ajung
să mângâie pământul,

şi mintea ei a proiectat
în jur pe plaja fină
stele ce-n bezna grea formau
căi lungi de ani lumină,

apoi ea îl privi cu foc,
din ce în ce mai tare,
părea s-aprindă ceru-ntreg
şi soarele în mare…

dar prima stea când scânteie
cu-o adiere lină
ea tresări, şi-atunci uşor
el îi şopti să vină…

*******

Şi-n seara-aceea s-au plimbat
sub cerul clar de stele,
el fascinat parcă vedea
calea ei printre ele.

prin ochii lui ea şi-a văzut
visul ei cel uitat,
vis dincolo de ce-i real
dar mai adevărat,

el deveni senin ca ea,
mereu încrezător,
ea şi-a-nţeles destinul şi
adânc ascunsu-i dor.

dar zilele ce au urmat
nori cenuşii au strâns,
stelele n-au mai răsărit
şi-apoi cerul a plâns,

valuri imense reflectau
linii frânte aprinse,
care lăsau un lung ecou
venind parcă din vise,

ploaia se-opri şi tot mai clar
lumini halucinante
ieşind din mare se uneau
cu fulgerele-n noapte,

şi-acest spectacol infernal
de sunet şi lumina
ea singură-l privea acum
stând jos pe plaja fină,

apoi de-odată dispăru
în sfera orbitoare
ce se-ndrepta spre cer, lăsând
vârtejuri largi în mare,

dar pentru el lasă un gând,
pe plajă când va merge,
scris pe nisip, ce-apoi curând
mareea îl va şterge:

„anii vor trece lin de-acum,
ca umbra unui nor…
aş vrea mai bine să mă uiţi
să nu-ţi mai fie dor,

şi să rămâi doar cu-n fior
când soarele apune
privind departe, scânteind
o stea din altă lume”

*******

Scăldată-n simfonii cereşti,
şi strălucire lină
fără regrete a pornit
pe calea de lumina,

doar amintiri i-au mai rămas
la margine de mare,
– un val ce-n apa s-a retras,
nisip uscat de soare… –

iar lumea ei de mult s-a dus
însă doru-i de casă
nu-l îndrepta spre nici o stea
lucind misterioasă,

şi tot mai clar ştia de-acum,
oriunde va mai merge,
nu va mai vrea de alte lumi
din nou să se mai lege.

ci împăcată se simţea
oriunde s-ar fi dus,
mereu a vrut să simtă-aşa
în lumea-i ce-a apus,

fiindcă atunci tot cosmosul
şi sufletu-i trudit
păreau a fi neant şi-abis
plutind în infinit…

şi-acest grozav dor nesfârşit
ce-nmarmurea gândirea
era cumplit şi nu putea
să îi pătrundă firea,

căci spre limanul ce-l dorea
calea e oglindită,
şi înainte de simţiri
şi gânduri e-aţintită,

dar uneori vedea în vis,
ca o fantasmă, marea
simţea fiori ca şi atunci
când şi-a sfârşit căutarea.

iar taina ei nu-i un neant
în care să te pierzi,
şi să te zbaţi să-l înţelegi
să-l simţi sau să îl vezi,

ci, necuprins, tu să îl laşi
El să te ştie bine,
şi-odată în acest mister
te vei vedea pe tine.

~2000 – 03.04.2008 🙂

Advertisements

6 Comments on “MISTERUL”

  1. reepichip says:

    11×7… superb 🙂

  2. Sorina says:

    “Chestia” asta 😉 mi-a lasat un gust de LUCEAFARUL reloaded… interesant si surprinzator… Bravo!…

  3. Alex says:

    salut uite , citeam cu tatal tau , intr-o gara din bucuresti ,poezia ta, si vreau doar sa-ti spun ca e “mind blowing”.

    (cuvintele , unui calator, prin neantul vietii)


Leave a Reply to reepichip Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s