altfel de compromisuri

Se poate trai oare fara ele? Ma gandesc ca de cele mai multe ori avem de ales intre un rau mai mare si unul mai mic. Sau intre un bine mai mare si unul mai mic. De exemplu, acum as putea fie sa citesc din cartile ce asteapta sa fie citite, fie sa citesc din Biblie, fie sa merg afara si sa fac sport, fie sa lucrez ceva, fie sa merg sa vizitez pe cineva care s-ar bucura, fie sa-mi sun prietenii ce asteapta telefon de la mine, fie sa raspund la e-mailuri sau mesaje ce s-au strans deja cam multe. Dar nu pot face decat unul din aceste lucruri mai intai. Doar unul are prioritate. Toate sunt bune dar viata e de asa natura ca nu le poti face pe toate deodata :).

Citeam din Faptele Apostolilor capitolul 7 de fapt din capitolul 16 citeam, si mi s-a parut curios faptul ca Pavel a asteptat cateva zile inainte sa scoata duhul lui Piton din acea ghicitoare. Mai ales cand am vazut ce simplu era de facut pentru Pavel – a rezolvat problema cu o singura propozitie. Cititnd mai departe am inceput sa banuiesc ca Pavel probabil constientizase tulburarea ce se va fi petrecut in urma acelei exorcizari, motiv pentru care avea sa ajunga in inchisoare. Dar daca nu ajungea in inchisoare probabil ca temnicierul nu ar fi devenit credincios asa de repede. Se vede si aici faptul ca Dumnezeu face in asa fel incat toate lucrurile sa lucreze spre binele celor ce il iubesc si sunt chemati dupa planul Sau. Dar la astfel de compromisuri ma gandesc. Oare a facut intr-adevar cel mai bine Pavel asteptand atatea zile pana ce sa o elibereze pe acea femeie. Isus cand a intalnit un indracit l-a eliberat si a trimis demonii in turma de porci, cu chiar cu pretul respingerii sale de catre locuitorii acelui tinut. Pavel pare sa actioneze dupa alt principiu aici, desi pana la urma situatia in care ajunge se aseamana cu cea in care a fost Isus – posedatul este eliberat, oamenii sunt indignati si maniosi din pricina pierderii castigului material.

Un alt caz la care m-am gandit este cel al Mariei si al Martei. In toate comentariile pe care le-am auzit la acest text Maria este laudata iar Marta este oarecum criticata. As vrea sa ii iau apararea Martei de data aceasta si sa spun cel putin ca exista o atitudine mai buna chiar decat cea a Mariei, iar Marta este cea care ar fi putut intruchipa acest fel de a fi. Se spune despre un preot foarte credincios ca a fost rapit la cer chiar in ziua de Vineria Mare pentru a asista la judecata unui om care toata viata sa l-a dusmanit si l-a prigonit. Preotul credincios, care niciodata n-a fost manios sau tulburat din pricina omului aceluia, a stiut cum sa vorbeasca intr-un fel ce i-a placut Domnului si acel suflet a fost primit in rai. Apoi Domnul Dumnezeu i-a propus acelui preot sa mai ramana in rai si sa se bucure de frumusetea de acolo un timp inainte sa se intoarca in trup, dar acesta nu a vrut sa primeasca, gandindu-se la enoriasii lui din lume care il asteapta sa tina predica despre rastignirea lui Hristos. Chiar Pavel spunea la un moment-dat ca aproape isi doreste sa fie el despartit de Hristos pentru ca altii sa il cunoasca pe El. Deci cred ca Marta foarte bine a facut slujind pentru Isus si ceilalti oaspeti ce ii aveau. Cineva trebuia sa se sacrifice si sa faca aceasta lucrare. Ceea ce a fost gresit a fost atitudinea cu care a slujit, nemultumirea fata de sora ei. Daca isi implinea treburile gospodaresti cu toata dragostea gandindu-se ca face acest lucru pentru Hristos, eu as fi considerat-o mai presus decat Maria. Intr-un fel asemanator Isus a renuntat la partasia lui cu Tatal din cer si a venit pe pamant sa slujeasca. El a spus ca Maria si-a ales partea cea buna care nu i se va lua, dar cel care are atitudinea lui Hristos (exemplificata si de Pavel in Romani 9:3), acela il are pe Dumnezeu cu totul, nu doar o parte relativ buna. Si cred ca referitor la aceasta ii spune Isus Martei ca “un singur lucru trebuie”.

Advertisements

6 Comments on “altfel de compromisuri”

  1. onlysecondsleft says:

    partea “nespus mai buna” (1 Cor. 12:31, 13), dragostea, cred ca ar fi singurul motiv bun pentru orice fel de compromis…,

    • soulrended says:

      exact… calea nespus mai buna, mai buna chiar decat toate darurile cum reiese din context. mi-am amintit dupa ce am scris ca exista o poiezie despre Maria si Marta, nu mai stiu ori de Dorz ori de Ioanid, in care apare ideia ca noi trebuie sa fim atat una cat si cealalta dintre ele.

      • da…. imi aduc aminte cu drag de poezie, mi’o citea bunica mea pe vremuri . Si era pusa si pe melodie. “Dar eu pe pamant parca-s vrea uneori Cand Marta sa fiu, cand Maria , O fa-ma Isuse in dragostea Ta Sa fiu si Maria si Marta”.

        Nu m’am gandit niciodata la compromis in felul asta, mi’ai dat de gandit.

      • soulrended says:

        mersi Ralu ca mi-ai amintit de cantare, cred ca am auzit-o mai de mult si eu la noi in bise…

  2. onlysecondsleft says:

    Maria + Marta, compromisul ideal 🙂

  3. viorica negrutiu says:

    compromisul nu mai e compromis daca intelegem ca nu putem deosebi binele de rau cu ajutorul fructelor culese din pomul cunoasterii de catre Adam.

    Binele e modul de a fi al lui Dumnezeu si Ordinea Lui, la care accedem prin iluminare, prin privirea impreuna cu El. Categoriile ” bine”-“rau” sunt stabilite de omul care a mancat din pomul cunoasterii, spre moarte.

    Iarasi, fizica cuantica aduce noutatea “tertului inclus” intre doua extreme imposibil de conciliat. Nici Maria, nici Marta, dar niciuna exclusa ci ambele asimilate, dar depasite. Compromisul, sa-l numim tertul inclus al credintei.


Leave a Reply to viorica negrutiu Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s