cer instelat in seara asta…

E pana de curent, pasesc pe strazile pustii, prin bezna… Ma tot gandesc ca e destul de probabil sa mai calc si prin niste belti, doar a plouat azi toata ziua asa incet, o ploaie de noiembrie. (november rain, interesanta piesa). Dar acum ploaia a trecut si doar amintirea ei parca persista in aerul umed si rece, totusi nu destul de rece pentru perioada aceasta. Imi fac griji cu privire la belti pentru ca acum merg pe mijlocul drumului, dar daca ma gandesc mai bine nu prea imi pasa de ele, ei si ce daca ma stropesc putin… Imi sunt suficient de indiferente ca sa merg privind in sus la bolta instelata. Asemenea cer rareori ai ocazia sa vezi la noi in localitate, cel putin de la revolutie incoace.

Eram fascinat de acest univers ce mi se descoperea ca o multime de lumi aranjate intr-o verticalitate ametitoare deasupra crestetului meu. Ce mai reprezinta beltile astea ce plescaie sub pantofii mei si carora le-am dat nu de mult atata atentie, pe langa universul acesta infricosator de mare? Ce mai conteaza noroiul de pe strada cand realizez in ce lume traiesc de fapt… cand vad dincolo de “cercul nostru stramt”. Oamenii isi fac griji cu privire la o mie de lucruri, dar toate acestea vor ramane inchise in atmosfera acestui bob de lut si apa sarata, calatorind printr-un univers ridicol de mare. In timp ce ei isi irosesc trairile cele mai intense pe lucruri de nimic, acolo sus la miliarde de kilometrii e mereu armonie, lumina si oranduiala. Nici chiar evenimentele cosmice dramatice nu lasa vreo urma vizibila in acest vast univers. Ce conteaza daca s-a mai stins inca o stea? Vor aparea altele, iar pentru noi chiar nu conteaza pentru ca e putin probabil sa fim vreodata martori ai unei astfel de drame cosmice. Dar, atunci, moartea unui om cam cat conteaza?.. Si cine stie daca stelele insele nu sunt decat protoni si electroni in trupurile altor fiinte si, pe de alta parte, atunci cand murim poate un univers inceteaza sa mai existe si in cateva ore trec miliardele de ani ce aduc transformarea galaxiilor din propriile noastre celule in ceva asemanator cu ceea ce se va intampla si universului acestuia de deasupra. Cine stie pe unde mai pot sa salasluiasca suflete in lumea aceasta. Si infinitatea asta de universuri ca intr-o piramida, n-ar fi mare lucru sa constituie doar una din infinitul de lumi paralele ale totului universal. Si cine stie daca chiar acest “tot” nu se gaseste acum in miniatura, de miliarde de miliarde de ori in varful degetului tau? Cine poate sa spuna ca un Creator infinit a facut doar vreo… sa zicem 50 de miliarde de suflete, ingeri si oameni si ce-or mai fi la un loc? Ar fi prea putini… Ingerii sunt deseori comparati cu stelele a caror multime nu poate fi socotita, dar si oamenii sunt comparati cu ele in cartea lui Daniel.

Cerul va fi o lume in care vor domni alte legi, va fi cladita pe alte dimensiuni decat cele de acum. Acolo legea gravitatiei posibil ca va fi inlocuita cu neprihanirea. Asteptam un cer si un pamant nou in care va domni neprihanirea spunea apostolul. Abia acolo vom vedea adevarata fata a lucrurilor, vom intelege ca neprihanirea nu e doar un cuvant evlavios in gura predicatorilor ci e ceva atata de real ca legea gravitatiei… Iar crestinul care e deja asezat in locurile ceresti invata de pe acum sa traiasca dupa legile de acolo. Daca in privinta gravitatiei nu suntem nepasatori sa fim constienti ca si incalcarea legilor spirituale poate provoca caderi reale, nu doar legea gravitatiei. Abia acolo cei intelepti vor straluci ca bolta cereasca si cei ce invata pe altii sa traiasca in neprihanire (adica o viata cereasca pe pamant) vor straluci ca stelele ne spune profetul Daniel. Acum, noi intelegem si stim ca intr-adevar, vor fi niste rasplati, niste binecuvantari dar acolo nu scrie nimic despre rasplata!! Acolo scrie ca vor straluci! Nu o stralucire, asa mai mult sclipeala, ci vor straluci intocmai precum stelele! Trecand in lumea cealalta a lui Dumnezeu, sufletele se vor vedea cu totul altfel. De aici de pe pamant, nici cu oamenii nici cu stelele nu poti sa sti sigur cum stau lucrurile. Vezi cate o stea ca straluceste foarte puternic pe cer si de fapt nici macar nu e stea ci e doar o planeta opaca reflectand lumina soarelui si nu are lumina in sine. Alti astrii ceresti nu par decat niste stele slabe si fara lumina dar in departarile lor colosale sunt giganti de foc si lumina, mult mai stralucitori decat astrii apropiati de noi. Cele mai multe stele nu le-am vazut noi oamenii niciodata, si totusi ele exista si nimeni nu stie cate sunt si cat de mari. Alte stele s-au stins dar lumina lor abia acum ne ajunge noua si ma gandesc acum la sfintii ce au trait de la Enoh pana la parintii desertului si mai departe pana spre sfarsitul veacurilor, oameni ale caror fete straluceau inca de pe pamant…
Dar…tocmai a venit curentul si m-a cam readus cu picioarele pe pamant, dar cred ca deja nici nu mai aveam ce sa scriu si in plus nu mi-ar mai fi usor sa continui sa scriu pe tastatura asta cu touch screen a telefonului

Advertisements

One Comment on “cer instelat in seara asta…”

  1. Sorina says:

    Si aici, pe pamant, putem trece cu vederea peste stele reale si stralucitoare (ca Isus si cei „dupa asemanarea Lui”) si, abia dupa 2.000 de ani, sa le putem intrevedea Lumina asa cum a fost cu adevarat, desi ea – fizic – s-a stins de mult aici, pe pamant… Si mai e posibil ca oameni, care ne orbesc cu iluminari efemere, sa se dovedeasca a fi fost abia niste planete opace si luminate de rasfrangeri stralucnde ale altor corpuri ceresti… Dar aceste lucruri abia Atunci ni se vor dezvalui… 😉


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s