vechiul si noul legamant

“Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El. Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi; ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere; ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei pietre sunt de fier, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă. Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi. ” (Deuteronom 8 )

Gasesc acest text destul de reprezentativ pentru felul in care era inteleasa relatia cu Dumnezeu in vechiul legamant. Aici Domnul le propune evreilor un fel de afacere. Ei trebuie sa pazeasca poruncile, sa se teama de Domnul, sa umble in caile Lui si sa nu il uite, iar pentru toate astea vor primi in schimb bogatii si tot felul de avantaje materiale in tara pe care Dumnezeu le-o va da. Dumnezeu cere ascultare si credinciosie si o plateste cu mancare si cu bogatii trecatoare. De la bun inceput ceva mi-a sunat discordant in toata aceasta intelegere, in acest prim legamant pe care Domnul l-a facut cu oamenii. In primul rand mi se pare ca ar fi prea putin ceea ce promite Dumnezeu in cazul in care cineva chiar ar reusi sa dea ceea ce El cere. Dar pe de alta parte oamenii nici nu pareau a fi interesati de mai mult, si trebuie ca li s-a parut foarte ciudat si poate chiar capricios acest Dumnezeu cu toate cerintele si legile lui. De ce se amesteca tocmai acum in viata lor si le pretindea toate acele jertfe dar mai ales codul moral al celor 10 porunci. Probabil ca multi s-au fi gandit atunci ce-i pasa lui Dumnezeu de faptul ca eu poftesc casa, bou, magarul sau altceva al vecinului meu? Ei nu intelegeau ceea ce le cerea Dumnezeu cu adevarat si n-ar fi fost in stare sa aprecieze adevaratele daruri si rasplatiri ale lui Dumnezeu pentru ascultarea lor, asa ca Domnul este in situatia de a face un legamant care sa fie doar un indrumator spre noul legamant, asa cum se va vedea mai tarziu. E ca si cum ai oferi unui copil o ciocolata pentru ca sa fie ascultator. Copilul nu poate intelege beneficiile pe termen lung, caracterul ce incearca sa i-l formeze parintele prin ceea ce ii cere, purtarea dreapta si destinul ce si-l formeaza. Pe langa toate acestea ciocolata e o rasplata infima, insa in ochii lui pretuieste suficient de mult pentru a se supune pana la un punct.

Dumnezeu nu aminteste aproape deloc in vechiul legamant despre binecuvantarile spirituale, ci doar despre cele materiale. Aici El aplica intr-un fel principiul de a nu arunca margaritarele in fata porcilor. Domnul stia ca oamenii nu au cum sa priceapa faptul ca adevarata rasplata a relatiei cu El, este exact relatia insasi cu El, Tatal nostru si Creatorul universului. De aceea primul legamant seamana mult cu o afacere. Insa sunt multi care privesc si noul legamant ca si o afacere. Relatia lor cu Isus este una de schimb. El ne da mantuirea in dar si noi o primim prin credinta. Si pentru unii crestini aici se opreste totul, e ca o afacere. Dar oare cat costa mantuirea noastra? Este gratuita? Avraam cand a cumparat pestera in care a inmormantat-o pe Sara a facut o afacere interesanta cu hititii. Scrie acolo ca Efron i-a oferit in dar pestera aceea care costa… si a spus si pretul. Atunci Avraam a inteles si a platit pretul. La fel, si Dumnezeu ne ofera in dar mantuirea care costa sangele Domnului Isus, si acum noi trebuie sa intelegem si sa ii oferim si noi viata noastra in dar, prin lepadare de sine, prin a ne pierde viata spre a o castiga. Acum, in noul legamant Dumnezeu si-a descoperit inima fata de noi oamenii. El nu ne cere nimic. El ne-a oferit totul in Isus Hristos, cand El s-a jertfit pentru noi. El a oferit tot ce putea sa dea, tot ce a avut mai scump, pe Sine Insusi, fara sa ceara nimic in schimb. Cred ca atitudinea noastra trebuie sa fie mai degraba una de a nu cere nimic si a fi constienti ca nici Dumnezeu nu cere nimic. El ne iubeste, daca ne-ar cere ceva in schimb nu ar mai fi vorba de dragoste. Dumnezeu in realitate nu pretinde nimic din partea noastra. El doreste insa ascultarea noastra mai mult decat jertfele. Noi suntem liberi sa traim sau nu in relatia cu El, relatie pe care ne-a aratat clar prin Hristos ca vrea sa o stabileasca cu noi. Daca refuzam, noi suntem cei care avem de pierdut, iar pierderea este infinita, pentru ca nu raiul e ceea ce pierdem ci il pierdem pe El. De fapt iadul, pedeapsa vesnica, este in realitate o pierzare eterna de la fata lui Dumnezeu, o separare vesnica de El. Deci El nu ne cere nimic din ceea ce noi nu vrem sa ii dam, El nu e interesat de o ascultare motivata de altceva decat dragostea. Iar noi, ce am putea sa ii mai cerem lui dupa ce El ne-a oferit totul in Hristos? In acest nou legamant, amandoua partile sunt preocupate nu sa obtina cat mai mult ci cum pot sa ofere mai mult. De aceea Hristos reduce toata legea la porunca de a-l iubi pe Dumnezeu si a iubi aproapele. Dragostea este implinirea legii. Dragostea este la fel de puternica precum moartea scrie in Cantarea Cantarilor, iar Meister Eckhart explica aceasta prin faptul ca moartea desparte sufletul de trup dar dragostea desparte sufletul de toate celelalte lucruri. Sufletul aprins de dragostea lui Dumnezeu nu mai doreste nimic altceva decat pe El, nu mai gandeste in termenii vechiului legamant, cand exista religie si lege si un contract intre cele doua parti. Aceea era gandirea copilareasca. Nu la intamplare Pavel introduce afirmatia aceasta legata de maturizare si lepadarea a ceea ce era copilaresc in capitolul 13 din 1 Corinteni. Dumnezeu nu ne mai cere nimic si nici noi, la randul nostru, nu ii mai cerem Lui nimic, pentru ca nu in acesti termeni trebuie privit noul legamant. Acum e vorba despre relatie nu despre religie. Acum Dumnezeu si-a aratat deja inima fata de noi cu adevarat. Ce mai reprezinta toate promisiunile vechiului testament in comparatie cu Isus Hristos care a murit pentru noi? Ce ar putea sa ne ceara Dumnezeu pentru a echilibra balanta in care el deja ne-a oferit darul Sau? Acesta este harul nemeritat, insa cei care cunosc pretul nespus de mare care a fost platit nu vor ramane indiferenti la aceasta, si chiar de ar ramane, oferta lui Dumnezeu ramane valabila pentru toti, insa asa a potrivit El lucrurile incat omul nu va fi niciodata fericit fara de El.

Advertisements

2 Comments on “vechiul si noul legamant”

  1. viorica negrutiu says:

    exact, Ascultare de El nu inseamna sa faci ceea ce crezi ca-ti cere El ci sa traiesti clipa, asa cum vine, sa te invoiesti cu Realitatea, fara prejudecati despre diferitele situatii.El vine la noi prin ceea ce se intampla in fiecare clipa. “Virginitatea” ( adica ne-unirea cu nici un fel de idei sau pareri sau strategii proprii) este terenul care-L naste pe El, pentru noi, pentru fiecare imprejurare.

  2. viorica negrutiu says:

    a-propos, stiati ca exista ( cu dovezi stiintifice) un alt nivel de realitate ( universul cuantic, microcosmosul), unde vidul este plin, continand virtual, dar in orice moment potential TOTUL? In lumea Lui Dumnezeu, NIMICUL, VIRGINITATEA, sunt conditia creatiei.( invers decat in nivelul realitatii materiale).Intelepciunea Lui Dumnezeu este o nebunie pentru om..


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s