Trimiterea ucenicilor

Citind din evanghelii am ramas putin la cateva cuvinte spuse de Isus in ultima seara inainte de rastignire: “cum m-a trimis Tatal pe mine, asa va trimit si eu pe voi”. Ce inseamna aceasta? Imi inchipui ca si ucenicii au ascultat destul de uimiti cuvintele rostite de Isus in acea seara, nici ei nu au inteles probabil multe lucruri. Gandindu-ma la aceste cuvinte mi-am amintit de altele spuse de Isus ceva mai inainte: Dumnezeu in adevar n-a trimis pe fiul sau in lume sa judece lumea ci ca lumea sa fie mantuitamprin El. Prin urmare si noi suntem trimis sa traim in asa fel incat oamenii sa fie mantuiti, fara sa ii judecam. Misiunea incredintata noua, ucenicilor Sai, este aceea de a lucra pentru mantuirea lumii, mantuirea sufletului lor prin toate caile posibile, fie ca dam un pahar de apa in numele Lui fie ca reusim sa deschidem ochii celor morti spiritual. Chemarea noastra nu e sa ne ocupam de noi insine ci de salvarea semenilor nostri. Daca ne incredem in El, chiar mantuirea noastra devine problema lui, de aceea suntem liberi sa traim in lume pentru binele celorlalti.
Dupa aceea adauga Isus: celor ce le veti ierta pacatele, le vor fi iertate iar celor ce le veti tine pacatele le vor fi tinu-te. E uimitoare puterea pe care ne-o confera Isus. Din nou, la fel ca ucenicii atunci, avem in fata cuvinte surprinzatoare… nu stiam ca avem aceasta putere de a ierta sau a tine pacatele cuiva. Nu o sa incerc sa explic cuvintele lui Isus, acordandu-le cu o anumita teologie, ci mai de graba ma intreb de ce ar vrea vreun ucenic al lui Isus sa tina pacatele cuiva? Daca avem puterea sa iertam si iertarea noastra sa stea in picioare inaintea lui Dumnezeu, vad in aceasta si o responsabilitate de a ierta. Nu as vrea sa fim nici unul din noi dintre cei care “tin” pacatele altora. Nu stiu ce situatie exceptionala ar presupune exercitarea acestui drept al ucenicilor, dar in majoritatea circumstantelor, urmand exemplul lui Isus vom fi gata sa acordam iertarea celor ce se caiesc cat si celor ce nu stiu ce fac.

---