1 Corinteni 11

N-am crezut ca voi scrie vreodata despre problema asta dar, blogul asta nu vreau sa il tin doar pentru o anumita categorie de subiecte sau ganduri, ci pentru tot ce ma preocupa, toate intrebarile si raspunsurile ce le am.

Recent, un frate batran s-a ridicat in biserica si si-a exprimat nemultumirea fata de felul cum merge biserica in prezent fata de cum era mai de mult, “pe vremea lui”. Despre mai multe lucruri a vorbit, mai ales despre faptul ca atunci programele de biserica durau mai mult si erau mai dese si un alt lucru ce l-a subliniat cu multa hotarare e faptul ca acum surorile intra in Casa Domnului cu capul descoperit. Asa ceva, spunea el, nu se intampla mai de mult, si ca argument in plus a adus faptul ca intr-o manastire ortodoxa din apropiere sta un preot la intrare si vegheaza ca toate femeile ce intra sa aiba capul acoperit. Nimeni nu i-a raspuns nimic fratelui, si probabil ca asa a fost si mai intelept.

Dar, fiecare e dator sa isi raspunda lui insusi. Read the rest of this entry »

Advertisements

un post scris fara prea multa cugetare

nu imi place cand se cearta pe bloguri pentru te miri ce. nu imi place ca se face prea multa politica bisericeasca. nu ma identific cu cei care fac atata tam tam, cu cei care “lupta” unii impotriva altora, incercand sa convinga despre vinovatia si rautatea celorlalti. deloc nu vreau sa ma identific cu ei, si incep sa ma cam tem ca chestia asta e raspandita pana la nivelurile cele mai inalte ale bisericii baptiste, sau daca nu e chiar acolo sus, cei de acolo parca nu iau nici o atitudine. nu stiu, poate asa e mai intelept.

Read the rest of this entry »


Dilemele – diferite puncte de vedere.

Nu am facut deloc reclama acestui blog, in afara de a-l dezvalui unor prieteni. Nu stiu cum e mai bine, asa ca am ales sa las la voia intamplarii. Pot veni aproape in orice dilema cu argumente pro si contra. Asta inseamna sa vezi lucrurile din mai multe puncte de vedere, asa cum scriam despre nefericitul erou al povestirii ce am scris-o recent. Da, chiar si obiceiul asta de a vedea din mai multe puncte de vedere poate fi un lucru bun sau rau. E bine pentru ca nu risti sa fi ingust la minte, sa faci parte dintre aceia care pun etichete peste altii, in plus alergarea mintii de la un punct la altul e un exercitiu bun pentru creier (cred, sper) dar e rau pentru ca te hotarasti greu, nu esti “dintr-o bucata” ii intelegi pe toti, dar nimeni nu iti intoarce favoarea 🙂

Read the rest of this entry »


despre condamnare

Diavolul este numit in Biblie acuzatorul fratilor. El se ocupa cu a ne condamna inaintea lui Dumnezeu, insa Isus este aparatorul nostru acolo. Condamnarea nu este niciodata unul dintre oficiile lui Hristos. El spune in mod specific ca nu a venit in lume ca sa condamne lumea ci pentru a o mantui (ioan3:17).

Read the rest of this entry »


Din psalmi

Psalmul 41:11 – prin aceasta voi cunoasteca ma iubesti, daca nu ma va birui vrasmasul meu. Am citit versetul asta pe care il aveam subliniat si primele ganduri au fost “bine ai zis David, ma bucur ca ai scris asta in psalmi, e un verset folositor, cu asta il avem la mana pe Dumnezeu :)” daca ne iubeste, ceea ce e clar din cuvantul sau, inseamna ca nu vom experimenta infrangere din partea dusmanilor, fie ei boala, descurajare, ispite si pacate. Poate mai pierdem o batalie mica dar in nici un caz nu vom fi biruiti. Balaurului i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa ii biruiasca….! Lucrurile sunt mai complexe decat apar la prima vedere. Intelesul psalmilor si al vechilui legamant s-a schimbat pentru cei care citesc prin prisma noului legamant, dar adevarul continut de cuvantul inspirat ramane acelasi, iar noi ii descoperim noi intelesuri. Biruinta finala e a lui Dumnezeu. Atunci vom cunoaste cu adevarat ca el este dragoste. Pana atunci ne ramane credinta in jerfa lui.
Si versetul 12 probabil avea un sens diferit atunci fata de acum: Tu m-ai sprijinit din pricina neprihanirii mele.


Cosmarul

Am incercat putin zilele astea sa imi pun la lucru imaginatia cu niste fictiune si a iesit o povestioara scurta, dar cam…. o sa vedeti la sfarsit cam cum e.

;

Era o seara de toamna, vantul sufla destul de rece si se adunasera nori grei deasupra orasului. Era ceva dezolant in toata aceasta atmosfera de oras ce mai pastra inca mult din amintirea vremurilor apuse. Oamenii treceau grabiti, probabil din cauza ploii iminente, fiecare in treaba lui, si Mihai isi dadea seama ca probabil el e singura exceptie, singurul caruia ii arde de plimbari intr-o asemenea seara. Mergea lejer, fara sa se grabeasca, si respira din cand in cand cu sete aerul rece; de ce simtea sa faca asta, nu stia nici el prea bine, dar corpul sau recunostea aceasta senzatie placuta. Se simtea inviorat, si un suras ii lumina chipul. Tocmai trecea pe langa catedrala ce se construia in centrul orasului. Prin ferestrele ei se vedeau norii, pentru ca nu avea geamuri inca si nici acoperis.

Read the rest of this entry »