ISUS – se odihneste

“pe cand vasleau ei Isus a adormit…”Luca 8:23”

Ucenicii, multi dintre ei pescari, oameni care cunosteau marea, isi cunoasteau meseria, se afla in barca cu Isus si la indemnul Lui trec de cealalta parte a marii Galileii. Am fost pe acea mare si din mijlocul marii daca privesti parca nimic nu s-a schimbat, vezi exact ceea ce a vazut Isus cu doua mii de ani in urma. E o priveliste foarte placuta, inspira calm, seninatate, cred ca Isus a dormit un somn odihnitor acolo… Am vazut si o barca datand din primul secol, ceva asemanator probabil cu ceea ce aveau ucenicii. Era intr-adevar o barca destul de mare daca au incaput acolo Isus cu ucenicii. Ghidul nostru ne spune ca intr-adevar pot avea loc furtuni spontane pe lacul Galileii, o apa de altfel linistita, foarte linistita… Cam 75% din cuvintele lui Isus inregistrate in evanghelii au fost spuse in acea zona a marii Galileii

mai departe

Advertisements

ISUS – pune multe intrebari

Citim despre El ca atunci cand avea 12 ani si a ramas in urma parintilor sai in templu cu cei ce studiau legea, Isus ii asculta si le punea intrebari (Luca 2:46). Nu, nu cred ca imaginea unui geniu mandru care face parada de eruditia sa i se potriveste lui Isus in aceasta situatie, nu cred ca El voia sa isi etaleze cunostintele in fata invatatorilor legii. El explica simplu timpul petrecut acolo: “trebuie sa fiu in casa Tatalui Meu”. Invatatorii legi erau adunati in jurul lui si erau uimiti de priceperea si raspunsurile lui. Intelepciunea lui trecea dincolo de ce se poate dobandi doar prin studiu; intelepciunea adevarata inseamna cunoastere adevarata, nu doar intelectuala, teoretica, si plictisitoare in cele din urma, ci practica, experimentala. Doar o astfel de intelepciune poate sa uimeasca. mai departe


ISUS – nu cauta disputele

O profetie referitoare la Isus spune ca “El nu se va lua la cearta, nici nu va striga si nimeni nu-I va auzi glasul pe ulite.” Isus nu a e un predicator de strada, ci El vorbeste in sinagoga, in templu, in natura, pe malul marii, pe munte. Nu isi cauta ascultatori vreodata, ci ei il cauta pe El. Vorbeste cu putere, dar puterea in nici un caz nu statea in amploarea decibelilor, desi au fost cateva situatii in care Isus a strigat, El nu predica strigand, nu intra cu forta in mintea si subconstientul oamenilor.

mai departe


ISUS – asculta rugaciunea unor demoni.

Nu stiu daca ati realizat vreodata lucrul acesta citind evangheliile, dar este adevarat, este scris acest lucru in Luca 8:31,32

“…si dracii l-au rugat pe Isus sa le dea voie sa intre in ei (turma de porci). El le-a dat voie”

Read the rest of this entry »


Isus – profilul personalitatii

Vreau sa incep o serie de articole in care sa fac cateva observatii despre personalitatea lui Isus, bazate pe textul evangheliilor. Accentul nu va cadea in primul rand pe ceea ce spune Isus ci pe ceea ce face. Sau pe ceea ce cuvintele sale spun despre El. Acesta e un mod de a privi la Isus, ceea ce trebuie sa fie cel mai important pentru crestini. Din pacate suntem indemnati mult mai mult sa privim la noi insine, decat la El, ceea ce pur si simplu nu functioneaza in viata crestina. E ca si cum un alergator de maraton ar fi tot timpul cu gandul si privirea la corpul si senzatiile sale, in loc sa priveasca inainte si sa se arunce inainte spre tinta. Si noi trebuie sa privim tinata la Isus, “capetenia desavarsirii credintei noastre”, doar asa vom reusi sa “alergam cu staruinta”.

E adevarat ca trebuie sa ne cercetam pe noi insine, sa ne incercam daca suntem in credinta, insa aceasta e doar o parte a monedei. Rezolvarea starii noastre nu e la noi, ci depinde de o relatie cu El, de o puternica inradacinare in dragostea lui, deci de cunoasterea lui. Aceasta e adevarata dinamica a vietii de credinta. In problemele spirituale rationamentul nostru nu va fi de prea mare ajutor, constiinta noastra va deforma realitatea, asemeni unei oglinzi, ce iti arata intotdeauna o imagine inversata. Prea multe predici am auzit, care nu sunt altceva decat o constructie logica pe un text sfant, o incercare de a scoate la iveala noi adevaruri, nu prin revelatie divina, ci prin ratiune, explicand Biblia cum ai explica un manual de chimie, ori Biblia, parca inadins e plina de paradoxuri, si nu e bazata pe o logica liniara. De fapt legalismul, efortul personal mantuitor e bazat pe o logica liniara. Si asta se intampla de fiecare data cand il scoatem pe Isus din ecuatie, pentru ca e prea imprevizibil, prea diferit, prea ciudat. Ar fi prea de tot sa predicam numai depre Isus, cum de altfel spunea Pavel ca face, asta spune logica umana. Iar lipsa simtului proportiei, si ea caracteristica omului, face ca sa nu mai vorbim despre Isus aproape de loc, ci sa vorbim doar despre noi, despre obligatiile noastre religioase. Nu din rea intentie, ci din neintelegerea faptului ca e un drum gresit, neroditor.

De aceea, aici, voi incerca sa subliniez cat mai mult din ceea ce este Isus, si Tatal de asemenea, pentru ca doar privind la El suntem transformati, doar lasandu-ne fascinati de cine este El, suntem impulsinoati sa devenim altii, sa devenim ceea ce suntem cu adevarat, prin lucrarea ce a facut-o pentru noi. Doar privind la El avem incredere sa mergem inainte, si nu ramanem prinsi in simple rationamente ce amagesc doar mintea, ci avem parte de o intalnire personala cu cel care este pretutindeni prezent. Doar invatand sa deschidem ochii spirituali, il vom vedea, si vom face asta vazandu-l pe paginile evangheliilor, starnindu-ne astfel acest nou mod de a-l vedea, constientizand ca cel despre care citim e acelasi cu cel inaltat si prezent in mijlocul nostru.


libertate de miscare

Fiecare dintre noi suntem capabili, daca nu suferim de vreun handicap, sa ne miscam asa cum dorim. Daca vreau sa imi inchid ochii o pot face, daca vreau sa imi ridic un picior, am control asupra lui. Este evident ca beneficiem de libertate in partea fizica a persoanei noastre. Corpul nostru, apropo, nu cred ca este ceva ce avem, in timp ce noi suntem cu totul altceva. Nu cred in o delimitare riguroasa intre corp, suflet si duh, ci cred ca toate impreuna formeaza persoana. Eu sunt corpul meu, sunt suflet si duh.

Daca cineva ne-ar spune acum, in momentul acesta sa ne gandim la un elefant roz, sau sa nu ne gandim la un elefant roz, care ar fi primul gand ce ne-ar veni in minte? Sper ca nimeni nu ar raspunde un elefant verde :)) De multe ori suntem tentati sa credem ca nu putem avea acelasi control asupra gandurilor noastre, asupra emotiilor care deriva din ele, insa aceste ganduri sunt ca niste impulsuri, ca niste instincte care uneori vor sa ne determine sa ne miscam, sa actionam intr-un anumit mod. De exemplu, atunci cand conduci masina, si ti se pare ca exista un pericol in fata ta pe sosea, automat, duci piciorul pe frana. Ai putea zice ca e o miscare asupra careia nu ai control, e o miscare automata, din instinct. Cred ca la fel e si cu elefantul roz, insa in realitate avem control sau exista posibilitatea de a educa un control asupra gandurilor, ca si asupra miscarilor. Trebuie sa invatam sa nu mai reactionam, ci sa actionam, sa avem o gandire activa, nu reactiva. Altfel ce rost ar avea toate indemnurile Bibliei: nu va ingrijorati, nu va temeti, nu va ganditi la rau, ganditi-va la lucrurile de sus, sa aveti gandul lui Hristos… Trebuie sa invatam sa renuntam la fagasele automate ale gandurilor ce s-au statornicit in mintea noastra, ca niste intarituri si sa facem orice gand rob ascultarii de Hristos, si este posibil. Daca vrei sa te gandesti la ceva, poti sa o faci, sigur, trebuie sa iti reinoiesti concentrarea poate de mai multe ori, dar e posibil. trebuie inlocuite gandurile negative cu cele pozitive, cu cuvantul lui Dumnezeu, datator de viata, cu ceea ce Dumnezeu spune despre noi.