ISUS – in casa fariseului

Un fariseu l-a rugat pe Isus sa manance la el. Citim despre aceasta in Luca 7. Isus a intrat in casa lui si au sezut la masa. In vremea aceea masa era intinsa la o inaltime mica de la podea si mesenii stateau pe jos in jurul mesei. In timpul mesei a intrat o femeie pacatoasa aducand un vas cu mir pentru Isus. Este interesant de observat intamplarile acestea din evanghelie tinand cont de cultura acelor vremuri si acelor locuri. In zilele noastre ar fi greu sa ne imaginam un asemenea episod in care o femeie de pe strada sa ne intre in casa si sa se duca direct la invitatul de onoare si sa i se arunce la picioare. O astfel de scena ar provoca reactii imediate astazi, insa pe acea vreme exista un adevarat cult al ospitalitatii, pe de-o parte, care cerea ca orice om sa fie primit in casa, iar pe de alta parte probabil ca fariseul Simon a vrut sa isi pastreze aparenta de om serios, de om important care nu se coboara la nivelul acelei femei, motiv pentru care alege sa o ignore, insa in inima lui el are o parere bine formata despre femeia aceea si il judeca pe Isus dupa reactia ce urma sa o aiba in privinta ei. Daca Isus ar fi un profet ar sti ce fel de femeie este cea care se atinge de el: ca este o pacatoasa, gandea Simon.

Conform legilor vechiului testament jertfa acestei femei nu ar fi fost acceptabila inaintea lui Dumnezeu (Deut 23:18). Totusi Isus o primeste. De ce? pentru ca Isus nu se tine de litera legii, ci priveste la inima. Legea e buna pentru templu, dar toate acele legi si ritualuri sunt de fapt o imagine a realitatii. Pentru templul cel nou, care este trupul fiecaruia din noi, sau biserica in ansamblul ei, exista o alta lege, superioara celei din vechime; aceea privita pe langa legea cea noua a Duhului de viata, este ca o joaca de copii care nu are nimic in comun cu viata adevarata. De aceea Isus trece dincolo de litera legi spre implinirea ei spre legea Duhului care da viata.

Isus stie gandurile lui Simon. Cum o stie? E vorba oare de ceva scamatorie de tip mentalist, aude sau vede el in mod supranatural in mintea lui Simon? Nu ar fi imposibil, insa cred ca Duhul lucreaza pe cai cat mai naturale omului de cele mai multe ori. Cred mai degraba ca Isus “stia ce este in om si nu avea nevoie sa-i faca nimeni marturisiri despre vreun om”(Ioan 2:25). Isus cunoaste oamenii foarte bine, e de-ajuns o privire si vede pana in sufletul unui om. Este un dar al Duhului, este o deprindere care se poate perfectiona, un dar pe care unii il au insa trebuie inflacarat, lucrat. Si cunoscand cam ce gandea Simon, il vedem pe Isus ca e inaintea lui cu cativa pasi, si incepe sa-i spuna o pilda, iar Simon asculta nebanuind ce vrea Isus sa spuna cu aceasta. E foarte interesant si aici modul lui Isus de a aborda oamenii in general. El cunoaste instinctiv cea mai eficienta modalitate de a comunica intr-o situatie data. Vorbirea lui surprinde si isi atinge scopul, astfel ca multi recunosc puterea lui si marturisesc ca nimeni nu a mai vorbit ca si el. 

Mai exista un detaliu foarte semnificativ pentru personalitatea lui Isus in versetul 44: “Apoi s-a intors spre femeie si a zis lui Simon…” este ceva ciudat, ceva care nu se potriveste, insa autorul a stiut ce scrie, a gandit fiecare cuvant mult mai mult decat le gandim noi cand citim, fiind deja foarte obisnuiti cu textele acestea. Luca avea in minte toata scena aceasta cand a scris evanghelia chiar daca nu a fost de fata. Cel de la care Luca a cules aceste informatii dupa cercetari temeinice (Luca 1:1-3), cum marturiseste chiar el in prologul evangheliei, a considerat importante toate aceste detalii pe care le avem. A considerat important acest detaliu de miscare a lui Isus. El isi incheie pilda si apoi mutandu-si privirea de la Simon la femeie continua sa ii vorbeasca lui Simon. De ce nu il priveste pe Simon daca lui i se adreseaza? Simon se uita cu dispret la acea femeie, probabil evita sa o priveasca prea insistent, insa Isus isi muta privirea spre ea. Pana in acel moment Isus a vorbit mintii lui Simon, i-a prezentat pilda, in asa fel incat el sa o inteleaga, i-a pus si intrebari dar Simon inca nu banuia unde vrea Isus sa ajunga cu toate astea. Acum Isus se adreseaza lui Simon in alt mod, mult mai personal, ii deschide ochii spre un alt mod de a privi toata aceasta situatie, insa mutandu-si privirea de pe el parca vrea sa indulceasca reprosurile pe care i le face, parca ii spune sa nu se framante peste masura de mult pentru lipsa lui de dragoste, ci mai degraba sa priveasca la exemplul de dragoste dat de acea femeie pacatoasa, sa priveasca la ceva pozitiv. Isus mai cu seama cand face o mustrare legata de atitudinea noastra fata de el nu ne fixeaza cu privirea ci o face cu sfiala, ne indreapta atentia spre cei care ne pot fi exemple. La astfel de oameni priveste El cu toata placerea, si la fel ca El trebuie si noi sa ne deprindem sa nu staruim asupra raului, neajunsurilor ci sa ne atintim privirea spre lucruri pozitive, care zidesc.

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s