Despre semnificatia vietii

Recent am recitit nuvela “Parintele Serghi” de L. Tolstoi. In treacat spun ca povestirile scurte ale lui Tolstoi imi par mai reusite decat romanele sale, pentru ca reusesc sa concentreze mai bine geniul sau creator; romanele sale, spre deosebire de ale lui Dostoievsky, imi par cam lungi, pe alocuri plictisitoare. Povestirea aceasta a avut un impact puternic asupra mea. Intrebarea la care raspunde in final, este “cum trebuie sa traiesti?” Nu intru in detaliile povestirii, dar o recomand pentru a fi citita. In final apare una din cele mai puternice afirmatii, ce compara un calugar admirat de toti, considerat un sfant, un facator de minuni, si o femeie cam simpla, saraca, intr-o situatie familiala dificila: “eu aveam impresia ca il slujesc pe Dumnezeu, dar traiam pentru oameni, dar ea credea ca ii slujeste pe oameni, si traia pe Dumnezeu.”

De multe ori viata ne aduce in fata unor dileme, sau ghicitori cu doua posibile raspunsuri. Unde sa cauti semnificatia vietii, cum e bine sa traiesti? Dilema imi aparea recent intre o viata dedicata muncii, sau una dedicata unei altfel de munca, mai spirituala, dar in esenta tot munca. De obicei cand apar astfel de nedumeriri, raspunsul corect nu e in nici una din cele doua posibilitati. In cazul in care cineva isi cauta implinirea in ceea ce face, e foarte posibil sa ramana mereu dezamagit. Acelasi lucru e valabil si pentru cei ce isi inchipuie ca viata de casnicie reprezinta implinirea suprema. Nu e nimic gresit in a-ti petrece viata muncind, de fapt e chiar indicat, e bine sa muncesti, Biblia vorbeste despre lucrul acesta, e ceva inerent conditiei umane, insa omul nu va putea fi vreodata implinit exclusiv prin munca sa, fie aceasta cu ramificatii in domeniul spiritual. De exemplu, un fermier nu e cu nimic mai departe de implinirea spirituala decat un preot, presupunand ca amandoi isi urmeaza profesia din convingere interioara. Asta pentru ca nu ceea ce faci e relevant, deci dilema de la care am pornit e falsa, ci ceea ce lucrezi asupra ta insuti conteaza. Atatia oameni isi petrec vietile proiectati spre exterior, dar macinati in interioritatea lor. Ei cauta mereu sa faca ceva, sa dovedeasca ceva, sa isi dovedeasca lor insisi ceva, sa afle cine sunt, pe baza a ceea ce realizeaza. Sunt ca niste focuri de paie, se consuma repede, cu un impact chiar daca puternic, foarte limitat.
Cei care isi cunosc semnificatia, nu incearca sa demonstreze nimic, ei stiu ca orice ar face asta nu va afecta ceea ce sunt ei cu adevarat, insa din aceasta relaxare se naste o clarificare, o limpezire a chemarii personale. “In liniste si odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra” spune un verset din Isaia, si se potriveste asa de bine acestor oameni. Uneori ei ajung importanti in ochii celorlalti, alteori raman neinsemnati, dar nici asta nu are prea mare importanta pentru ei. De fapt mult mai importanta, infinit mai importata e fiecare viata individuala, chiar si a celor ce isi spun ca nu mai au motive sa traiasca, fiecare ceas al vietii, decat toata faima din lume. Peste 500 de ani nimic din evenimentele prezente, nici un titlu “breaking news” nu va mai conta, dar fiecare viata individuala, fiecare ora traita va conta enorm.
Deci semnificatia vietii, cum am inteles-o eu, se afla in persoana lui Isus. Totul trebuie sa decurga de aici altfel e inutil. Cine nu strange cu Mine, risipeste, spunea chiar El. Locul de intalnire cu El e mereu momentul prezent. De aceea am spus ca poti fi fermier sau preot, sau femeie de serviciu sau economist. Cei care invata sa spuna “da” in fata vietii si-au insusit persoana lui Isus, cel ce este “da si amin”. Ei inteleg ca in fiecare clipa suntem pusi la incercare. A spune Da in in fata vietii poate insemna uneori a spune Nu in fata oamenilor. A spune Da in fata vietii inseamna uneori sa iti spui eului tau Nu. Inseamna sa respecti viata, si stiu ca suna deja a cliseu, dar inseamna sa iubesti. Ceea ce fac acum sunt jocuri de cuvinte si de idei mai mult sau mai putin reusite, dar realitatea lor e ceea ce conteaza.

Poate v-ati intrebat, care sunt lucrurile ce ati vrea sa le faceti daca mai aveti un an de trait? Eu as vrea sa fac muzica, sa scriu macar o carte (al carei subiect il am bineinteles, si sta in asteptarea momentului potrivit, probabil mai trebuie timp) sa fac ceva cu impact pozitiv pentru cei din jur. Insa daca ma gandesc mai bine – daca gandesc mai bine cu adevarat – as renunta usor la toate astea, pentru harul de a trai frumos, de a fi si eu Da si Amin, in zilele ce imi raman, in situatiile neinsemnate in care traiesc. Intr-un cadru larg de referinta situatia unui print nu e foarte diferita de cea a unui cersetor; dar profunzimea fiintei eterna a fiecarui om, cu toate posibilitatile ei, e nespus mai importanta. Cartile si muzica mea pot sa le compuna si altii, pentru ca inspiratia lor e dincolo de mine… deci accesibila si altora. De aceea nici nu ma voi grabi cu ele. Am timp… pentru toate. Munca, muzica, scris, si cu nimic mai prejos: timpul petrecut cu copiii mei, cu bunicii mei, somnul, cititul – dar, cel mai important, toate la timpul lor. Orice lucru, Dumnezeu il face frumos, la vremea lui, spunea un intelept. Chiar si constientizarea greselilor are vremea ei – constientizare inseamna sa nu ramai blocat in trecut. Greseli vom mai face, dar mintea nu trebuie sa ramana atrasa ca de un magnet acolo, ci sa mearga spre constientizare.

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s