altfel spus.. viata cu Dumnezeu este asa:

Zguduit, în străfundurile sale, de curentul ce-l va duce cu sine, sufletul încetează să se mai întoarcă mereu înspre sine, sustrăgându-se o clipă legii ce doreşte ca ins şi specie să se condiţioneze unul pe celălalt, circular. Sufletul se opreşte, ca şi cum ar asculta unei chemări. Apoi se lasă dus drept înainte. Nu percepe în chip direct forţa care-l pune în mişcare, dar îi simte indefinita prezenţă sau o întrezăreşte în spatele unei viziuni simbolice. Apoi, sufletul este cuprins de o imensă fericire, de extazul în care se cufundă, ori de încântarea pe care o încearcă: Dumnezeu este acolo, iar el este în El. Nu mai există mistere, întrebările dispar, obscuritatea se risipeşte; aceasta este o iluminare. Dar pentru câtă vreme? mai mult

Advertisements