Credeti in evanghelie!

Este mesajul lui Isus cu care si-a inceput lucrarea. Mai exact “pocaiti-va si credeti in evanghelie”, formulare pe care multi oameni, din obisnuinta sau ignoranta, o trec direct in categoria mesajelor religioase, pioase, si nu ii patrund sensul cu adevarat. Da, chiar cei religiosi, care asculta 3 predici pe saptamana, de fapt ei sunt mai expusi riscului superficialitatii, pentru ca deja mintea lor e atat de obisnuita cu astfel de limbaj incat in loc sa ii patrunda adevaratul inteles, sensul e deturnat spre ceva vag, ideal dar imposibil, intr-un cuvant ceva religios.
Deci sa incercam sa dam jos ochelarii religiosi orice marca ai fi ei si sa intelegem ca pocainta inseamna in traducere directa pur si simplu “schimbarea modului de gandire”. Bineinteles ca legat de pocainta poate fi si parerea de rau pentru felul in care ai inteles lucrurile inainte, dar parerea de rau, lamentarea, nu este pocainta.
Directia noua in care suntem invitati de Isus este cea a credintei in evanghelie. Evanghelie – un alt cuvant cu rezonanta arhaica religioasa, caruia majoritatea nu ii cunoaste sensul. Traducerea directa a acestui cuvant de origine greaca este “vestea buna”. Trebuie sa stim ca exista o veste buna pentru omenire, valabila pentru fiecare in parte. Deci mesajul lui Isus ar suna cam asa: renuntat la felul de gandire de pana acum, fi-ti optimisti, credeti ca vestea buna ce v-o aduc este adevarata. Care este aceasta veste buna? Intr-o postare viitoare.
Nu e usor totusi sa crezi vestile bune intotdeauna. De multe ori am auzit “ar fi prea frumos sa fie adevarat”. Unii intr-adevar sunt rezervati, poate chiar pesimisti, pun rau in fata tot timpul, dar aceasta nu e viata normala la care ne cheama Isus. Credeti vestea buna, de dimineata pana seara, in probleme sau in absenta lor, credeti ca exista o veste buna pentru voi. Daca evanghelia se afla in centrul mesajului lui Isus, cat de importanta ar trebui sa fie pentru fiecare din cei ce vor sa il urmeze. Inainte sa ne procupam de orice altceva, de pacate, de probleme teologice complicate, de activitate bisericeasca sau fapte bune, cred ca e esential sa credem… sa credem intr-o veste buna.

Advertisements

ISUS – in privinta vinului

As vrea sa evidentiez o singura ideie in privinta utilizarii vinului si a bauturilor alcoolice in general. Subiectul este vast si destul de controversat. Este clar ca Isus a baut vin. Nu este la fel de clar ce ar trebui sa intelegem prin vin. Unii spun ca e vorba numai si numai de must, altii spun ca e vorba de vin cu o concentratie slaba de alcool obtinut prin fermentatie naturala.

mai departe


ISUS – in casa fariseului

Un fariseu l-a rugat pe Isus sa manance la el. Citim despre aceasta in Luca 7. Isus a intrat in casa lui si au sezut la masa. In vremea aceea masa era intinsa la o inaltime mica de la podea si mesenii stateau pe jos in jurul mesei. In timpul mesei a intrat o femeie pacatoasa aducand un vas cu mir pentru Isus. Este interesant de observat intamplarile acestea din evanghelie tinand cont de cultura acelor vremuri si acelor locuri. In zilele noastre ar fi greu sa ne imaginam un asemenea episod in care o femeie de pe strada sa ne intre in casa si sa se duca direct la invitatul de onoare si sa i se arunce la picioare. O astfel de scena ar provoca reactii imediate astazi, insa pe acea vreme exista un adevarat cult al ospitalitatii, pe de-o parte, care cerea ca orice om sa fie primit in casa, iar pe de alta parte probabil ca fariseul Simon a vrut sa isi pastreze aparenta de om serios, de om important care nu se coboara la nivelul acelei femei, motiv pentru care alege sa o ignore, insa in inima lui el are o parere bine formata despre femeia aceea si il judeca pe Isus dupa reactia ce urma sa o aiba in privinta ei. Daca Isus ar fi un profet ar sti ce fel de femeie este cea care se atinge de el: ca este o pacatoasa, gandea Simon.

mai departe


ISUS – plin de har

In limba engleza cuvantul “grace” (har) are valente parca mai pronuntate decat in romaneste. Astfel, pe langa sensurile teologice ale harului mai exista si altele folosite in limbajul comun. De fapt si in romaneste exista aceste sensuri, dar sunt mai putin uzuale. Despre o persoana se poate spune ca “he speaks graciously” adica are o vorbire cu har, chiar daca omul nu vorbeste chestiuni religioase. E ceva in felul lui de a se exprima, in alegerea cuvintelor, in accentuarea lor. Daca suntem atenti la aceste detalii din evanghelii vom auzi si noi vorbirea plina de har a lui Isus… pentru ca harul nu a fost menit niciodata sa fie doar un cuvant abstract si destul de confuz, insa pe de alta parte nici ceva pe care sa il inchizi intr-o explicatie simplista de genul “dar nemeritat” (nu am putea spune despre Isus ca harul a fost pentru El un dar nemeritat, desi stim ca el este plin de har). E mai mult de atat. Harul inseamna putere, putere desavarsita in slabiciuni. Harul se exprima prin fapte si prin vorbe. E de o mie de ori mai bine sa exprimi harul decat sa il explici. De aceea, o predica buna trebuie sa fie plina de har. E bine sa fie explicate lucrurile astea insa prea multa invatatura… oboseste.
La un momentdat Isus se afla pe malul marii Galileii si vrea sa vorbeasca oamenilor stransi acolo sa il asculte. Asa ca Isus se urca in corabia lui Petru si il roaga sa o departeze de la mal. (Luca 5:3)

mai departe


ISUS – rugaciunea

Citim in Marcu 14:39 despre Isus ca “s-a rugat zicand aceleasi cuvinte”. Nu este nimic gresit in a te ruga de mai multe ori folosind aceleasi cuvinte. Imi vine sa zambesc de multe ori cand la adunarile noastre aud rugaciuni alcatuite cat mai original, avand cuvinte pe care unele trebuie sa le caut in dictionar, rugaciuni care exprima in primul rand efortul intelectual depus pentru a le realiza. Tot din categoria rugaciunilor superficiale sunt si unele din cele “la subiect”. Sa nu fiu inteles gresit aici, nu am nimic impotriva indemnurilor sau cererilor de rugaciune pentru un motiv anume, dar daca cererile pe care le formulam nu isi gasesc ecou si in inima noastra, cu alte cuvinte, daca noi nu ne dorim cu adevarat ceea ce cerem, ci doar ne rugam la indemnul cuiva din fata, sunt vorbe in vant, care se opresc la tavan.
Isus s-a rugat in gradina Ghetsimani de mai multe ori folosind aceleasi cuvinte. Daca in inima noastra persista aceleasi trairi si dupa terminarea rugaciunii, este bine sa continuam sa ne rugam, nu frenetic, ci cu incredere ca Dumnezeu este alaturi de noi, ne intelege, ne asculta. Isus, cel care a zis “cand va rugati sa nu bolborositi aceleasi cuvinte” (Matei6:7) face diferenta intre a bolborosi aceleasi cuvinte si a te ruga zicand aceleasi cuvinte. Iarasi, puterea rugaciuni nu sta in multimea cuvintelor, ci in sinceritatea lor. Ascultand in fiecare duminica multe rugaciuni, nu sunt impresionat de rugaciunile originale “care nu se repeta” ci sunt miscat sa spun “amin” la cele spuse cu caldura, nu neaparat cu emotii in voce, ci cu hotarare, cu credinta, cu incredintarea ca te rogi unui Dumnezeu viu; fie ca se repeta sau nu cuvintele, fie ca sunt sau nu la subiect, diferenta intre astfel de rugaciuni si cele superficiale, fie ele chiar intelectuale, se vede.
Cred ca in rugaciune nu trebuie sa cautam sa fim sofisticati. Imaginati-va un copil venind la tatal sau si spunandu-i “preacinstitule tata, cu respect si umilinta indraznesc sa vin in fata ta rugandu-te sa imi dai bani de inghetata, iti aduc recunostinta pentru ca inca mai vorbesti cu mine si iarta-ma daca te-am suparat…” Cat a fost Isus pe pamant nimeni nu i-a adresat vreo rugaciune de felul asta, si nici El nu s-a rugat Tatalui asa. Isus cand se roaga spune exact ce doreste sau simte. El se adreseaza lui Dumnezeu simplu “Tata”, si asa ne invata si pe noi sa ne rugam. Singura exceptie este pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit”, insa dupa aceea, ultima sa rugaciune este “Tata, in mainile tale imi incredintez Duhul”.

Isus in Ghetsimane, sculptua din gradina Ghetsimane, Ierusalim


ISUS – se odihneste

“pe cand vasleau ei Isus a adormit…”Luca 8:23”

Ucenicii, multi dintre ei pescari, oameni care cunosteau marea, isi cunoasteau meseria, se afla in barca cu Isus si la indemnul Lui trec de cealalta parte a marii Galileii. Am fost pe acea mare si din mijlocul marii daca privesti parca nimic nu s-a schimbat, vezi exact ceea ce a vazut Isus cu doua mii de ani in urma. E o priveliste foarte placuta, inspira calm, seninatate, cred ca Isus a dormit un somn odihnitor acolo… Am vazut si o barca datand din primul secol, ceva asemanator probabil cu ceea ce aveau ucenicii. Era intr-adevar o barca destul de mare daca au incaput acolo Isus cu ucenicii. Ghidul nostru ne spune ca intr-adevar pot avea loc furtuni spontane pe lacul Galileii, o apa de altfel linistita, foarte linistita… Cam 75% din cuvintele lui Isus inregistrate in evanghelii au fost spuse in acea zona a marii Galileii

mai departe


ISUS – pune multe intrebari

Citim despre El ca atunci cand avea 12 ani si a ramas in urma parintilor sai in templu cu cei ce studiau legea, Isus ii asculta si le punea intrebari (Luca 2:46). Nu, nu cred ca imaginea unui geniu mandru care face parada de eruditia sa i se potriveste lui Isus in aceasta situatie, nu cred ca El voia sa isi etaleze cunostintele in fata invatatorilor legii. El explica simplu timpul petrecut acolo: “trebuie sa fiu in casa Tatalui Meu”. Invatatorii legi erau adunati in jurul lui si erau uimiti de priceperea si raspunsurile lui. Intelepciunea lui trecea dincolo de ce se poate dobandi doar prin studiu; intelepciunea adevarata inseamna cunoastere adevarata, nu doar intelectuala, teoretica, si plictisitoare in cele din urma, ci practica, experimentala. Doar o astfel de intelepciune poate sa uimeasca. mai departe