MISTERUL

Poate că steaua ce-o privesc
lucind misterioasă
e-un soare roşu-ndepartat
în sfera-i nebuloasă,

o stea ce-aproape că s-a stins
dar clocotind tot creşte,
planetele din jurul ei
cu raza-i le topeşte,

şi pe o sferă orbitând
sub soarele arzând
totu-i deşert cu vânturi tari
nisipuri spulberând
continuare…

Advertisements

o poezie (sry)

Scrisa de o prietena buna, m-am gandit ca si altora le va placea, le va vorbi:

Un vâjâit de vânt, și totuși, un susur blând, subțire
O revărsare și-un tumult de ape,
Și în același timp.. din zare, un porumbel apare?!
Izvoare nesecate, și ochi care privesc,
Uleiul din candelă, și foc dumnezeiesc! mai departe