Despre semnificatia vietii

Recent am recitit nuvela “Parintele Serghi” de L. Tolstoi. In treacat spun ca povestirile scurte ale lui Tolstoi imi par mai reusite decat romanele sale, pentru ca reusesc sa concentreze mai bine geniul sau creator; romanele sale, spre deosebire de ale lui Dostoievsky, imi par cam lungi, pe alocuri plictisitoare. Povestirea aceasta a avut un impact puternic asupra mea. Intrebarea la care raspunde in final, este “cum trebuie sa traiesti?” Nu intru in detaliile povestirii, dar o recomand pentru a fi citita. In final apare una din cele mai puternice afirmatii, ce compara un calugar admirat de toti, considerat un sfant, un facator de minuni, si o femeie cam simpla, saraca, intr-o situatie familiala dificila: “eu aveam impresia ca il slujesc pe Dumnezeu, dar traiam pentru oameni, dar ea credea ca ii slujeste pe oameni, si traia pe Dumnezeu.”

mai departe


La nivel celular

Atingerea lui Dumnezeu e o expresie folosita de multi pentru a exprima o traire deosebita, sau niste sentimente puternice sau poate vreo situatie limita prin care au trecut si au scapat in mod aproape miraculos. Dar oare nu exista, nu poate exista acel sens propriu al acestei expresii? Sigur ca Isus a atins cu mana sa multi oameni cand a fost in lume, dar acei oameni care l-au vazut si au vorbit cu el reprezinta o mica parte din omenire iar Isus insusi le confera un statut cu nimic mai prejos celor ce nu l-au atins, vazut sau auzit: “Ferice de cine n-a vazut si a crezut”

mai departe


Valuri…

Viata e una singura in toate creaturile, in toate lucrurile, principiile ei sunt valabile peste tot. Priveste valurile. Vine un val puternic si ajunge departe pe nisipul uscat, dar apoi se retrage lasand nisipul ud. Intotdeauna exista o miscare ciclica, o miscare inainte si apoi reversul ei, inspiratie si expiratie, actiune si reactiune, forta si contraforta, care sunt egale de-a lungul timpului, chiar daca pot varia local sau in anumite perioade. Aici ramane loc pentru vointa omului ca sa faca diferenta. Daca pe o balanta uriasa s-ar afla cate 1 milion de tone pe fiecare taler si cineva ar mai adauga o moneda pe unul dintre talere, balanta s-ar inclina, la actiunea neinsemnata a unui singur om.

Read the rest of this entry »


Credeti in evanghelie!

Este mesajul lui Isus cu care si-a inceput lucrarea. Mai exact “pocaiti-va si credeti in evanghelie”, formulare pe care multi oameni, din obisnuinta sau ignoranta, o trec direct in categoria mesajelor religioase, pioase, si nu ii patrund sensul cu adevarat. Da, chiar cei religiosi, care asculta 3 predici pe saptamana, de fapt ei sunt mai expusi riscului superficialitatii, pentru ca deja mintea lor e atat de obisnuita cu astfel de limbaj incat in loc sa ii patrunda adevaratul inteles, sensul e deturnat spre ceva vag, ideal dar imposibil, intr-un cuvant ceva religios.
Deci sa incercam sa dam jos ochelarii religiosi orice marca ai fi ei si sa intelegem ca pocainta inseamna in traducere directa pur si simplu “schimbarea modului de gandire”. Bineinteles ca legat de pocainta poate fi si parerea de rau pentru felul in care ai inteles lucrurile inainte, dar parerea de rau, lamentarea, nu este pocainta.
Directia noua in care suntem invitati de Isus este cea a credintei in evanghelie. Evanghelie – un alt cuvant cu rezonanta arhaica religioasa, caruia majoritatea nu ii cunoaste sensul. Traducerea directa a acestui cuvant de origine greaca este “vestea buna”. Trebuie sa stim ca exista o veste buna pentru omenire, valabila pentru fiecare in parte. Deci mesajul lui Isus ar suna cam asa: renuntat la felul de gandire de pana acum, fi-ti optimisti, credeti ca vestea buna ce v-o aduc este adevarata. Care este aceasta veste buna? Intr-o postare viitoare.
Nu e usor totusi sa crezi vestile bune intotdeauna. De multe ori am auzit “ar fi prea frumos sa fie adevarat”. Unii intr-adevar sunt rezervati, poate chiar pesimisti, pun rau in fata tot timpul, dar aceasta nu e viata normala la care ne cheama Isus. Credeti vestea buna, de dimineata pana seara, in probleme sau in absenta lor, credeti ca exista o veste buna pentru voi. Daca evanghelia se afla in centrul mesajului lui Isus, cat de importanta ar trebui sa fie pentru fiecare din cei ce vor sa il urmeze. Inainte sa ne procupam de orice altceva, de pacate, de probleme teologice complicate, de activitate bisericeasca sau fapte bune, cred ca e esential sa credem… sa credem intr-o veste buna.


performanta si semnificatie

Am intalnit oameni pe care ii admir foarte mult pentru anumite lucruri, realizari ale lor. Pe foarte multi astfel de oameni nu i-am intalnit niciodata, dar am citit despre ei sau am auzit povestindu-se despre ei. Unele astfel de cazuri sunt de-a dreptul socante, pentru ca sunt dincolo de intelegerea noastra… miraculoase. Nu stiu daca toate aceste intamplari sunt cu adevarat reale, dar o sa dau cateva exemple. Eu consider ca ar putea fi reale pentru ca pana la urma nimic nu este imposibil… nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu, si in acelasi timp mai actioneaza si fortele raului prin altii.

O prietena mi-a povestit despre o vindecare miraculoasa ce a avut loc in familia ei. Fara sa intru in detalii, cineva s-a rugat pentru cel bolnav (grav, in mod vizibil), si in clipa aceea persoana s-a insanatosit. Cazul acesta pentru mine e adevarat dincolo de orice indoiala. mai departe


Calauzire, Decizii, Rolul Vointei si al Harului

(In general articolele mele nu sunt lungi. ma tem ca acesta va fi mult prea scurt fata abundenta de subiecte anuntate in titlu… poate pentru ca toate acestea au un punct de convergenta asupra caruia vreau sa ma axez)

Aud despre unii oameni ca primesc din partea lui Dumnezeu calauziri foarte specifice si spontane in acelas timp. Cred ca astfel de lucruri se intampla, dar inainte de a primi astfel de calauziri, sau mai bine zis, mai importante pentru maturizarea noastra sunt principiile prin care Dumnezeu cauta sa ne dea o directie. Cand ai de luat o decizie, e imatur sa astepti o calauzire oarba, din care sa nu intelegi nimic, sa sti ce vei alege fara sa sti de ce alegi lucrul acela. Multi oameni cauta astfel de calauzi in zilele noastre, mergand pe la asa-zisi proroci sau punand tot felul de semne, toate acestea de fapt reprezinta o incercare de a ocoli responsabilitatea unei decizii in numele unei spiritualitati gresit inteleasa. Calauzirile spontane si specifice cand le primim in general vin fara ca noi sa le fi cautat. mai departe


Pot totul in Hristos care ma intareste!

Un verset foarte cunoscut, care a ajuns sa fie repetat in chip de slogan de multi in zilele noastre. Nu stiu cati inteleg cu adevarat sensul acestei afirmatii a lui Pavel. Ce este acest “totul”. Este oare orice ne-ar putea trece noua prin minte? Asta ar rezulta in a fi noi insine in controlul universului, ceea ce e clar ca nu se intampla. Atunci ce inseamna acest “tot” pe care il pot face in Hristos? Ce inseamna de fapt “in Hristos” o expresie ce dintotdeauna mi-a atras atentia. Referitor la nimeni nu se mai poate formula expresia “in cutare persoana” fara a ne imagina ceva strict fizic, o absurditate. “In Hristos” este un mister, o taina, o referire la trupul spiritual al lui Hristos, s-ar putea spune multe despre asta. E foarte interesant: in Hristos intarit de El. In El, dar pastrandu-mi caracterul individual, nu sunt dizolvat intr-o multime omogena ci sunt intarit de Hristos…

mai departe


Isus – profilul personalitatii

Vreau sa incep o serie de articole in care sa fac cateva observatii despre personalitatea lui Isus, bazate pe textul evangheliilor. Accentul nu va cadea in primul rand pe ceea ce spune Isus ci pe ceea ce face. Sau pe ceea ce cuvintele sale spun despre El. Acesta e un mod de a privi la Isus, ceea ce trebuie sa fie cel mai important pentru crestini. Din pacate suntem indemnati mult mai mult sa privim la noi insine, decat la El, ceea ce pur si simplu nu functioneaza in viata crestina. E ca si cum un alergator de maraton ar fi tot timpul cu gandul si privirea la corpul si senzatiile sale, in loc sa priveasca inainte si sa se arunce inainte spre tinta. Si noi trebuie sa privim tinata la Isus, “capetenia desavarsirii credintei noastre”, doar asa vom reusi sa “alergam cu staruinta”.

E adevarat ca trebuie sa ne cercetam pe noi insine, sa ne incercam daca suntem in credinta, insa aceasta e doar o parte a monedei. Rezolvarea starii noastre nu e la noi, ci depinde de o relatie cu El, de o puternica inradacinare in dragostea lui, deci de cunoasterea lui. Aceasta e adevarata dinamica a vietii de credinta. In problemele spirituale rationamentul nostru nu va fi de prea mare ajutor, constiinta noastra va deforma realitatea, asemeni unei oglinzi, ce iti arata intotdeauna o imagine inversata. Prea multe predici am auzit, care nu sunt altceva decat o constructie logica pe un text sfant, o incercare de a scoate la iveala noi adevaruri, nu prin revelatie divina, ci prin ratiune, explicand Biblia cum ai explica un manual de chimie, ori Biblia, parca inadins e plina de paradoxuri, si nu e bazata pe o logica liniara. De fapt legalismul, efortul personal mantuitor e bazat pe o logica liniara. Si asta se intampla de fiecare data cand il scoatem pe Isus din ecuatie, pentru ca e prea imprevizibil, prea diferit, prea ciudat. Ar fi prea de tot sa predicam numai depre Isus, cum de altfel spunea Pavel ca face, asta spune logica umana. Iar lipsa simtului proportiei, si ea caracteristica omului, face ca sa nu mai vorbim despre Isus aproape de loc, ci sa vorbim doar despre noi, despre obligatiile noastre religioase. Nu din rea intentie, ci din neintelegerea faptului ca e un drum gresit, neroditor.

De aceea, aici, voi incerca sa subliniez cat mai mult din ceea ce este Isus, si Tatal de asemenea, pentru ca doar privind la El suntem transformati, doar lasandu-ne fascinati de cine este El, suntem impulsinoati sa devenim altii, sa devenim ceea ce suntem cu adevarat, prin lucrarea ce a facut-o pentru noi. Doar privind la El avem incredere sa mergem inainte, si nu ramanem prinsi in simple rationamente ce amagesc doar mintea, ci avem parte de o intalnire personala cu cel care este pretutindeni prezent. Doar invatand sa deschidem ochii spirituali, il vom vedea, si vom face asta vazandu-l pe paginile evangheliilor, starnindu-ne astfel acest nou mod de a-l vedea, constientizand ca cel despre care citim e acelasi cu cel inaltat si prezent in mijlocul nostru.


libertate de miscare

Fiecare dintre noi suntem capabili, daca nu suferim de vreun handicap, sa ne miscam asa cum dorim. Daca vreau sa imi inchid ochii o pot face, daca vreau sa imi ridic un picior, am control asupra lui. Este evident ca beneficiem de libertate in partea fizica a persoanei noastre. Corpul nostru, apropo, nu cred ca este ceva ce avem, in timp ce noi suntem cu totul altceva. Nu cred in o delimitare riguroasa intre corp, suflet si duh, ci cred ca toate impreuna formeaza persoana. Eu sunt corpul meu, sunt suflet si duh.

Daca cineva ne-ar spune acum, in momentul acesta sa ne gandim la un elefant roz, sau sa nu ne gandim la un elefant roz, care ar fi primul gand ce ne-ar veni in minte? Sper ca nimeni nu ar raspunde un elefant verde :)) De multe ori suntem tentati sa credem ca nu putem avea acelasi control asupra gandurilor noastre, asupra emotiilor care deriva din ele, insa aceste ganduri sunt ca niste impulsuri, ca niste instincte care uneori vor sa ne determine sa ne miscam, sa actionam intr-un anumit mod. De exemplu, atunci cand conduci masina, si ti se pare ca exista un pericol in fata ta pe sosea, automat, duci piciorul pe frana. Ai putea zice ca e o miscare asupra careia nu ai control, e o miscare automata, din instinct. Cred ca la fel e si cu elefantul roz, insa in realitate avem control sau exista posibilitatea de a educa un control asupra gandurilor, ca si asupra miscarilor. Trebuie sa invatam sa nu mai reactionam, ci sa actionam, sa avem o gandire activa, nu reactiva. Altfel ce rost ar avea toate indemnurile Bibliei: nu va ingrijorati, nu va temeti, nu va ganditi la rau, ganditi-va la lucrurile de sus, sa aveti gandul lui Hristos… Trebuie sa invatam sa renuntam la fagasele automate ale gandurilor ce s-au statornicit in mintea noastra, ca niste intarituri si sa facem orice gand rob ascultarii de Hristos, si este posibil. Daca vrei sa te gandesti la ceva, poti sa o faci, sigur, trebuie sa iti reinoiesti concentrarea poate de mai multe ori, dar e posibil. trebuie inlocuite gandurile negative cu cele pozitive, cu cuvantul lui Dumnezeu, datator de viata, cu ceea ce Dumnezeu spune despre noi.


Imparatia lui Dumnezeu

Isus spune ca Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel incat sa izbeasca privirile, ci ea este inlauntrul omului. Este raspunsul dat fariseilor care erau interesati de o imparatie exterioara, poate o rasturnare politica a starii lor ca natiune. Mai departe in acelasi capitol (Luca 17) Isus vorbeste si despre a doua sa venire care va fi vizibila pentru intreaga lume. Insa e interesant de observat ca Isus le spune chiar fariseilor, adica celor care nu credeau in El, adversarilor sai, ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul lor. Nu le spune ca este in mod potential, sau va fi, sau a fost, ci ea este prezenta acum inlauntrul lor. Nu este singura afirmatie de genul acesta pe care o spune Isus si imi amintesc ca odata ii surprinde din nou pe carturarii si fariseii maniosi citandu-le din psalmi versetul care spune “sunteti dumnezei”. Si daca ne gandim ca la inceput, Dumnezeu a suflat viata in om si astfel el a devenit din chip de lut in suflet viu, dupa chipul si asemanarea creatorului, intelegem mai bine ca aceasta imparatie care e pace si bucurie in Duhul Sfant, cel care se poate identifica cu acea suflare de viata de la inceput, este inlauntrul nostru. Nu in mod potential, ci in mod efectiv si universal valabil. Noi suntem cei care pierzand legatura cu Dumnezeu am pierdut legatura cu launtrul nostru, ne-am instrainat de noi insine, ca si fiul risipitor care a avut nevoie sa isi vina in fire, sa revina la ceea ce era deja, pentru a lua hotararea de a se intoarce acasa.