Calauzire, Decizii, Rolul Vointei si al Harului

(In general articolele mele nu sunt lungi. ma tem ca acesta va fi mult prea scurt fata abundenta de subiecte anuntate in titlu… poate pentru ca toate acestea au un punct de convergenta asupra caruia vreau sa ma axez)

Aud despre unii oameni ca primesc din partea lui Dumnezeu calauziri foarte specifice si spontane in acelas timp. Cred ca astfel de lucruri se intampla, dar inainte de a primi astfel de calauziri, sau mai bine zis, mai importante pentru maturizarea noastra sunt principiile prin care Dumnezeu cauta sa ne dea o directie. Cand ai de luat o decizie, e imatur sa astepti o calauzire oarba, din care sa nu intelegi nimic, sa sti ce vei alege fara sa sti de ce alegi lucrul acela. Multi oameni cauta astfel de calauzi in zilele noastre, mergand pe la asa-zisi proroci sau punand tot felul de semne, toate acestea de fapt reprezinta o incercare de a ocoli responsabilitatea unei decizii in numele unei spiritualitati gresit inteleasa. Calauzirile spontane si specifice cand le primim in general vin fara ca noi sa le fi cautat. mai departe

Advertisements

Pot totul in Hristos care ma intareste!

Un verset foarte cunoscut, care a ajuns sa fie repetat in chip de slogan de multi in zilele noastre. Nu stiu cati inteleg cu adevarat sensul acestei afirmatii a lui Pavel. Ce este acest “totul”. Este oare orice ne-ar putea trece noua prin minte? Asta ar rezulta in a fi noi insine in controlul universului, ceea ce e clar ca nu se intampla. Atunci ce inseamna acest “tot” pe care il pot face in Hristos? Ce inseamna de fapt “in Hristos” o expresie ce dintotdeauna mi-a atras atentia. Referitor la nimeni nu se mai poate formula expresia “in cutare persoana” fara a ne imagina ceva strict fizic, o absurditate. “In Hristos” este un mister, o taina, o referire la trupul spiritual al lui Hristos, s-ar putea spune multe despre asta. E foarte interesant: in Hristos intarit de El. In El, dar pastrandu-mi caracterul individual, nu sunt dizolvat intr-o multime omogena ci sunt intarit de Hristos…

mai departe


Cartile ca pietre.

Intrerup deocamdata seria “ISUS – profilul personalitatii” pentru ca mi-a venit azi o ideie interesanta. De fapt lumea pe care o vedem, conceptele cu care lucram sunt toate o fatada, sunt toate ramuri ale aceluias copac, exista tot felul de paralelisme, ca si cel din articolul de mai jos, peste tot in jur, ceea ce ma face sa cred ca Dumnezeu ne da o infinitate de sanse, de modalitati pentru a invata si a cunoaste un singur lucru. Esenta din spatele a orice eveninet, persoana, obiect. “Din El prin El si pentru El sunt toate lucrurile”. Si toate se vor uni la final tot in El. Astfel daca inveti ceva cu adevarat bine si cu toata inima, aceasta poate deveni o cale spre esential.

mai departe


ISUS – in privinta vinului

As vrea sa evidentiez o singura ideie in privinta utilizarii vinului si a bauturilor alcoolice in general. Subiectul este vast si destul de controversat. Este clar ca Isus a baut vin. Nu este la fel de clar ce ar trebui sa intelegem prin vin. Unii spun ca e vorba numai si numai de must, altii spun ca e vorba de vin cu o concentratie slaba de alcool obtinut prin fermentatie naturala.

mai departe


ISUS – in casa fariseului

Un fariseu l-a rugat pe Isus sa manance la el. Citim despre aceasta in Luca 7. Isus a intrat in casa lui si au sezut la masa. In vremea aceea masa era intinsa la o inaltime mica de la podea si mesenii stateau pe jos in jurul mesei. In timpul mesei a intrat o femeie pacatoasa aducand un vas cu mir pentru Isus. Este interesant de observat intamplarile acestea din evanghelie tinand cont de cultura acelor vremuri si acelor locuri. In zilele noastre ar fi greu sa ne imaginam un asemenea episod in care o femeie de pe strada sa ne intre in casa si sa se duca direct la invitatul de onoare si sa i se arunce la picioare. O astfel de scena ar provoca reactii imediate astazi, insa pe acea vreme exista un adevarat cult al ospitalitatii, pe de-o parte, care cerea ca orice om sa fie primit in casa, iar pe de alta parte probabil ca fariseul Simon a vrut sa isi pastreze aparenta de om serios, de om important care nu se coboara la nivelul acelei femei, motiv pentru care alege sa o ignore, insa in inima lui el are o parere bine formata despre femeia aceea si il judeca pe Isus dupa reactia ce urma sa o aiba in privinta ei. Daca Isus ar fi un profet ar sti ce fel de femeie este cea care se atinge de el: ca este o pacatoasa, gandea Simon.

mai departe


ISUS – plin de har

In limba engleza cuvantul “grace” (har) are valente parca mai pronuntate decat in romaneste. Astfel, pe langa sensurile teologice ale harului mai exista si altele folosite in limbajul comun. De fapt si in romaneste exista aceste sensuri, dar sunt mai putin uzuale. Despre o persoana se poate spune ca “he speaks graciously” adica are o vorbire cu har, chiar daca omul nu vorbeste chestiuni religioase. E ceva in felul lui de a se exprima, in alegerea cuvintelor, in accentuarea lor. Daca suntem atenti la aceste detalii din evanghelii vom auzi si noi vorbirea plina de har a lui Isus… pentru ca harul nu a fost menit niciodata sa fie doar un cuvant abstract si destul de confuz, insa pe de alta parte nici ceva pe care sa il inchizi intr-o explicatie simplista de genul “dar nemeritat” (nu am putea spune despre Isus ca harul a fost pentru El un dar nemeritat, desi stim ca el este plin de har). E mai mult de atat. Harul inseamna putere, putere desavarsita in slabiciuni. Harul se exprima prin fapte si prin vorbe. E de o mie de ori mai bine sa exprimi harul decat sa il explici. De aceea, o predica buna trebuie sa fie plina de har. E bine sa fie explicate lucrurile astea insa prea multa invatatura… oboseste.
La un momentdat Isus se afla pe malul marii Galileii si vrea sa vorbeasca oamenilor stransi acolo sa il asculte. Asa ca Isus se urca in corabia lui Petru si il roaga sa o departeze de la mal. (Luca 5:3)

mai departe


ISUS – rugaciunea

Citim in Marcu 14:39 despre Isus ca “s-a rugat zicand aceleasi cuvinte”. Nu este nimic gresit in a te ruga de mai multe ori folosind aceleasi cuvinte. Imi vine sa zambesc de multe ori cand la adunarile noastre aud rugaciuni alcatuite cat mai original, avand cuvinte pe care unele trebuie sa le caut in dictionar, rugaciuni care exprima in primul rand efortul intelectual depus pentru a le realiza. Tot din categoria rugaciunilor superficiale sunt si unele din cele “la subiect”. Sa nu fiu inteles gresit aici, nu am nimic impotriva indemnurilor sau cererilor de rugaciune pentru un motiv anume, dar daca cererile pe care le formulam nu isi gasesc ecou si in inima noastra, cu alte cuvinte, daca noi nu ne dorim cu adevarat ceea ce cerem, ci doar ne rugam la indemnul cuiva din fata, sunt vorbe in vant, care se opresc la tavan.
Isus s-a rugat in gradina Ghetsimani de mai multe ori folosind aceleasi cuvinte. Daca in inima noastra persista aceleasi trairi si dupa terminarea rugaciunii, este bine sa continuam sa ne rugam, nu frenetic, ci cu incredere ca Dumnezeu este alaturi de noi, ne intelege, ne asculta. Isus, cel care a zis “cand va rugati sa nu bolborositi aceleasi cuvinte” (Matei6:7) face diferenta intre a bolborosi aceleasi cuvinte si a te ruga zicand aceleasi cuvinte. Iarasi, puterea rugaciuni nu sta in multimea cuvintelor, ci in sinceritatea lor. Ascultand in fiecare duminica multe rugaciuni, nu sunt impresionat de rugaciunile originale “care nu se repeta” ci sunt miscat sa spun “amin” la cele spuse cu caldura, nu neaparat cu emotii in voce, ci cu hotarare, cu credinta, cu incredintarea ca te rogi unui Dumnezeu viu; fie ca se repeta sau nu cuvintele, fie ca sunt sau nu la subiect, diferenta intre astfel de rugaciuni si cele superficiale, fie ele chiar intelectuale, se vede.
Cred ca in rugaciune nu trebuie sa cautam sa fim sofisticati. Imaginati-va un copil venind la tatal sau si spunandu-i “preacinstitule tata, cu respect si umilinta indraznesc sa vin in fata ta rugandu-te sa imi dai bani de inghetata, iti aduc recunostinta pentru ca inca mai vorbesti cu mine si iarta-ma daca te-am suparat…” Cat a fost Isus pe pamant nimeni nu i-a adresat vreo rugaciune de felul asta, si nici El nu s-a rugat Tatalui asa. Isus cand se roaga spune exact ce doreste sau simte. El se adreseaza lui Dumnezeu simplu “Tata”, si asa ne invata si pe noi sa ne rugam. Singura exceptie este pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit”, insa dupa aceea, ultima sa rugaciune este “Tata, in mainile tale imi incredintez Duhul”.

Isus in Ghetsimane, sculptua din gradina Ghetsimane, Ierusalim