vechiul si noul legamant

“Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El. Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi; ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere; ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei pietre sunt de fier, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă. Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi. ” (Deuteronom 8 )

Gasesc acest text destul de reprezentativ pentru felul in care era inteleasa relatia cu Dumnezeu in vechiul legamant. Aici Domnul le propune evreilor un fel de afacere. Ei trebuie sa pazeasca poruncile, sa se teama de Domnul, sa umble in caile Lui si sa nu il uite, iar pentru toate astea vor primi in schimb bogatii si tot felul de avantaje materiale in tara pe care Dumnezeu le-o va da. Dumnezeu cere ascultare si credinciosie si o plateste cu mancare si cu bogatii trecatoare. mai departe

Advertisements

de la Eclesiastul, citire

“orice lucru, El il face frumos la vremea lui”

Nu ma intrebati referinta, ca nu o stiu, dar stiu ca e din Eclesiastul, cititi toata cartea si o sa il gasiti, vorba lui R W.
Mi-a placut dintotdeuna versetul asta. Mai sunt si altele care mi-au placut de cum le-am citit, si cred ca ar trebui sa ma concentrez puternic asupra mea ca sa imi dau seama de ce… Hm, e foarte posibil sa-mi fi placut versetele acestea pentru ca suna frumos, suna chiar poetic pe undeva. Imi place si generalizarea aceea “orice lucru”, pe care o mai intalnim in multe locuri in Biblie, unde se pomeneste despre “toate lucrurile” care lucreaza spre bine, sau in care trebuie sa fim multumitori. E ceva interesant cu generalizarile aceste biblice. Pot fi luate atat in sens absolut, cat si in sens hiperbolic, depinde de masura de credinta pe care o avem. Dar imi place acest verset pentru toate cuvintele ce il compun. E vorba aici si de Dumneze si de orice, de tot, si de frumusete si mai exista si o componenta temporala. Dar e vorba de frumusete intr-adevar aici, si asta mi se pare extraordinar. Nu era gresit daca ar fi fost scris “El face orice lucru bun la vremea lui”, dar oare reusim sa vedem frumusete in toate lucrurile, la vremea lor?
continuare


MISTERUL

Poate că steaua ce-o privesc
lucind misterioasă
e-un soare roşu-ndepartat
în sfera-i nebuloasă,

o stea ce-aproape că s-a stins
dar clocotind tot creşte,
planetele din jurul ei
cu raza-i le topeşte,

şi pe o sferă orbitând
sub soarele arzând
totu-i deşert cu vânturi tari
nisipuri spulberând
continuare…


ce faci cand nu ai chef de nimic?

Nu e prea placuta senzatia aceasta mai ales atunci cand sunt atatea lucruri de facut. E interesant ca dorinta de a face ceva poate coexista cu lipsa dispozitiei pentru aceasta. De multe ori nu avem chef de nimic, dintr-un sentiment de exasperare tacita, si poate ne intrebam “in fond, ce rezolv daca fac toate astea?” Sigur, pot fi multe raspunsuri, dar oare se adreseaza vreunul exact starii noastre sufletesti din acele clipe? Daca gasim raspuns. foarte bine, ne putem apuca de treaba, insa parerea mea e ca mai bine e sa nu gasim raspuns, pentru ca un raspuns adecvat la intrebarea “cu ce scop?” nu exista. Cand ai inteles asta esti pe drumul bun, chiar daca pare intunecata perspectiva asta, e intunericul dinainte de rasarit. Stiu ca suna ciudat, dar in alte cuvinte e exact ceea ce spunea inteleptul ce a trait cu cateva mii de ani in urma: “totul e desertaciune si goana dupa vant”. Ziceam ca e mai bine sa nu gasesti scop, sa nu ai un “pentru ce”, si astfel sa actionezi. Omul nu are nevoie de un scop pentru a actiona si a face ceea ce trebuie facut, daca il are pe Dumnezeu. Cand nu ai chef de nimic e mai usor sa il lasi pe Dumnezeu sa lucreze prin tine, pentru ca atunci cand esti entuziasmat de o ideie si actionezi in consecinta, tu nu urmaresti sa faci voia lui Dumnezeu ci iti urmaresti propriile interese, dar cand privesti la El si esti entuziasmat de El, atunci ai gasit scopul si motivatia corecta.


Raspunsuri

Poate ca uneori suntem prea preocupati de noi insine, ne pasa prea mult numai de noi, numai de sufletul nostru, si ne gandim numai de viata noastra. Si la urma urmei de ce sa nu ne framantam cu privire la noi insine, daca noua nu ne pasa de noi, atunci cui? Lui Dumnezeu? De ce nu o arata mai clar? Dar nu conteaza de ce nu o arata, ci ceea ce conteaza e daca ii pasa sau nu de oameni, conteaza sa sti lucrul acesta. mai mult


Lepadarea de sine

Lepadarea de sine – a fost una din temele centrale ale multor sfinti. Este prima conditie pentru cei care vor sa fie ucenicii lui Isus, si de multe ori am meditat la acest subiect, inspirat de scrierile lui Eckhart, Wurmbrand si altii. Abandonarea in mai mult


altfel spus.. viata cu Dumnezeu este asa:

Zguduit, în străfundurile sale, de curentul ce-l va duce cu sine, sufletul încetează să se mai întoarcă mereu înspre sine, sustrăgându-se o clipă legii ce doreşte ca ins şi specie să se condiţioneze unul pe celălalt, circular. Sufletul se opreşte, ca şi cum ar asculta unei chemări. Apoi se lasă dus drept înainte. Nu percepe în chip direct forţa care-l pune în mişcare, dar îi simte indefinita prezenţă sau o întrezăreşte în spatele unei viziuni simbolice. Apoi, sufletul este cuprins de o imensă fericire, de extazul în care se cufundă, ori de încântarea pe care o încearcă: Dumnezeu este acolo, iar el este în El. Nu mai există mistere, întrebările dispar, obscuritatea se risipeşte; aceasta este o iluminare. Dar pentru câtă vreme? mai mult