vechiul si noul legamant

“Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El. Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi; ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere; ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei pietre sunt de fier, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă. Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi. ” (Deuteronom 8 )

Gasesc acest text destul de reprezentativ pentru felul in care era inteleasa relatia cu Dumnezeu in vechiul legamant. Aici Domnul le propune evreilor un fel de afacere. Ei trebuie sa pazeasca poruncile, sa se teama de Domnul, sa umble in caile Lui si sa nu il uite, iar pentru toate astea vor primi in schimb bogatii si tot felul de avantaje materiale in tara pe care Dumnezeu le-o va da. Dumnezeu cere ascultare si credinciosie si o plateste cu mancare si cu bogatii trecatoare. mai departe

Advertisements

de la Eclesiastul, citire

“orice lucru, El il face frumos la vremea lui”

Nu ma intrebati referinta, ca nu o stiu, dar stiu ca e din Eclesiastul, cititi toata cartea si o sa il gasiti, vorba lui R W.
Mi-a placut dintotdeuna versetul asta. Mai sunt si altele care mi-au placut de cum le-am citit, si cred ca ar trebui sa ma concentrez puternic asupra mea ca sa imi dau seama de ce… Hm, e foarte posibil sa-mi fi placut versetele acestea pentru ca suna frumos, suna chiar poetic pe undeva. Imi place si generalizarea aceea “orice lucru”, pe care o mai intalnim in multe locuri in Biblie, unde se pomeneste despre “toate lucrurile” care lucreaza spre bine, sau in care trebuie sa fim multumitori. E ceva interesant cu generalizarile aceste biblice. Pot fi luate atat in sens absolut, cat si in sens hiperbolic, depinde de masura de credinta pe care o avem. Dar imi place acest verset pentru toate cuvintele ce il compun. E vorba aici si de Dumneze si de orice, de tot, si de frumusete si mai exista si o componenta temporala. Dar e vorba de frumusete intr-adevar aici, si asta mi se pare extraordinar. Nu era gresit daca ar fi fost scris “El face orice lucru bun la vremea lui”, dar oare reusim sa vedem frumusete in toate lucrurile, la vremea lor?
continuare


un gand interesant

Deuteronom 20:6. Dumnezeu spune ca arata indurare pana la a mia generatie pentru cei care il iubesc si pazesc poruncile sale. De la Adam la Isus au fost 70 de generatii. De la Isus pana la noi probabil ca au mai fost cel mult vreo 40.

Dumnezeu tine cont de ascultarea lui Enoh, Noe, Avraam, Iosif si altii cand se uita la oamenii din ziua de azi, la semenii nostrii, poate chiar la noi. Chiar daca oamenii l-ar uita pe Dumnezeu vreme de sute de generatii, el s-ar purta cu indurare din pricina unei generatii care l-a iubit.

Dar oare cine a fost in stare sa il iubeasca si sa ii pazeasca poruncile? Nu e vorba doar de unele porunci ci de toate. Substantivul este la plural si articulat hotarat. Si apoi daca vine vorba de iubire, Pavel spune ca nu exista nici un om care sa il caute cu adevarat pe Dumnezeu (Romani 3:11)

La modul absolut nimeni nu se califica, decat Isus. Suntem urmasii lui din punct de vedere spiritual, deci mostenim promisiunea. Si totusi mai e ceva. Ce bine ca Domnul nu e asa riguros cum suntem noi uneori, sau nu in acelasi fel. Domnul pare sa le acorde El insusi calificarea unor oameni imperfecti. Avraam e numit prietenul lui Dumnezeu. Iov este cu totul deosebit in ochii lui Dumnezeu in generatia lui. Lot este numit neprihanit. David e om dupa inima Lui.

Cred ca cei mai multi oameni beneficiaza de pe urma aceste promisiuni pentru o mie de generatii, in timp ce unii beneficiaza de o implinire desavarsita a acestei promisiuni avand un inaintas care a implinit conditiile in mod desavarsit.