ISUS – in casa fariseului

Un fariseu l-a rugat pe Isus sa manance la el. Citim despre aceasta in Luca 7. Isus a intrat in casa lui si au sezut la masa. In vremea aceea masa era intinsa la o inaltime mica de la podea si mesenii stateau pe jos in jurul mesei. In timpul mesei a intrat o femeie pacatoasa aducand un vas cu mir pentru Isus. Este interesant de observat intamplarile acestea din evanghelie tinand cont de cultura acelor vremuri si acelor locuri. In zilele noastre ar fi greu sa ne imaginam un asemenea episod in care o femeie de pe strada sa ne intre in casa si sa se duca direct la invitatul de onoare si sa i se arunce la picioare. O astfel de scena ar provoca reactii imediate astazi, insa pe acea vreme exista un adevarat cult al ospitalitatii, pe de-o parte, care cerea ca orice om sa fie primit in casa, iar pe de alta parte probabil ca fariseul Simon a vrut sa isi pastreze aparenta de om serios, de om important care nu se coboara la nivelul acelei femei, motiv pentru care alege sa o ignore, insa in inima lui el are o parere bine formata despre femeia aceea si il judeca pe Isus dupa reactia ce urma sa o aiba in privinta ei. Daca Isus ar fi un profet ar sti ce fel de femeie este cea care se atinge de el: ca este o pacatoasa, gandea Simon.

mai departe

Advertisements

ISUS – rugaciunea

Citim in Marcu 14:39 despre Isus ca “s-a rugat zicand aceleasi cuvinte”. Nu este nimic gresit in a te ruga de mai multe ori folosind aceleasi cuvinte. Imi vine sa zambesc de multe ori cand la adunarile noastre aud rugaciuni alcatuite cat mai original, avand cuvinte pe care unele trebuie sa le caut in dictionar, rugaciuni care exprima in primul rand efortul intelectual depus pentru a le realiza. Tot din categoria rugaciunilor superficiale sunt si unele din cele “la subiect”. Sa nu fiu inteles gresit aici, nu am nimic impotriva indemnurilor sau cererilor de rugaciune pentru un motiv anume, dar daca cererile pe care le formulam nu isi gasesc ecou si in inima noastra, cu alte cuvinte, daca noi nu ne dorim cu adevarat ceea ce cerem, ci doar ne rugam la indemnul cuiva din fata, sunt vorbe in vant, care se opresc la tavan.
Isus s-a rugat in gradina Ghetsimani de mai multe ori folosind aceleasi cuvinte. Daca in inima noastra persista aceleasi trairi si dupa terminarea rugaciunii, este bine sa continuam sa ne rugam, nu frenetic, ci cu incredere ca Dumnezeu este alaturi de noi, ne intelege, ne asculta. Isus, cel care a zis “cand va rugati sa nu bolborositi aceleasi cuvinte” (Matei6:7) face diferenta intre a bolborosi aceleasi cuvinte si a te ruga zicand aceleasi cuvinte. Iarasi, puterea rugaciuni nu sta in multimea cuvintelor, ci in sinceritatea lor. Ascultand in fiecare duminica multe rugaciuni, nu sunt impresionat de rugaciunile originale “care nu se repeta” ci sunt miscat sa spun “amin” la cele spuse cu caldura, nu neaparat cu emotii in voce, ci cu hotarare, cu credinta, cu incredintarea ca te rogi unui Dumnezeu viu; fie ca se repeta sau nu cuvintele, fie ca sunt sau nu la subiect, diferenta intre astfel de rugaciuni si cele superficiale, fie ele chiar intelectuale, se vede.
Cred ca in rugaciune nu trebuie sa cautam sa fim sofisticati. Imaginati-va un copil venind la tatal sau si spunandu-i “preacinstitule tata, cu respect si umilinta indraznesc sa vin in fata ta rugandu-te sa imi dai bani de inghetata, iti aduc recunostinta pentru ca inca mai vorbesti cu mine si iarta-ma daca te-am suparat…” Cat a fost Isus pe pamant nimeni nu i-a adresat vreo rugaciune de felul asta, si nici El nu s-a rugat Tatalui asa. Isus cand se roaga spune exact ce doreste sau simte. El se adreseaza lui Dumnezeu simplu “Tata”, si asa ne invata si pe noi sa ne rugam. Singura exceptie este pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit”, insa dupa aceea, ultima sa rugaciune este “Tata, in mainile tale imi incredintez Duhul”.

Isus in Ghetsimane, sculptua din gradina Ghetsimane, Ierusalim


ISUS – se odihneste

“pe cand vasleau ei Isus a adormit…”Luca 8:23”

Ucenicii, multi dintre ei pescari, oameni care cunosteau marea, isi cunoasteau meseria, se afla in barca cu Isus si la indemnul Lui trec de cealalta parte a marii Galileii. Am fost pe acea mare si din mijlocul marii daca privesti parca nimic nu s-a schimbat, vezi exact ceea ce a vazut Isus cu doua mii de ani in urma. E o priveliste foarte placuta, inspira calm, seninatate, cred ca Isus a dormit un somn odihnitor acolo… Am vazut si o barca datand din primul secol, ceva asemanator probabil cu ceea ce aveau ucenicii. Era intr-adevar o barca destul de mare daca au incaput acolo Isus cu ucenicii. Ghidul nostru ne spune ca intr-adevar pot avea loc furtuni spontane pe lacul Galileii, o apa de altfel linistita, foarte linistita… Cam 75% din cuvintele lui Isus inregistrate in evanghelii au fost spuse in acea zona a marii Galileii

mai departe


ISUS – asculta rugaciunea unor demoni.

Nu stiu daca ati realizat vreodata lucrul acesta citind evangheliile, dar este adevarat, este scris acest lucru in Luca 8:31,32

“…si dracii l-au rugat pe Isus sa le dea voie sa intre in ei (turma de porci). El le-a dat voie”

Read the rest of this entry »


Isus – profilul personalitatii

Vreau sa incep o serie de articole in care sa fac cateva observatii despre personalitatea lui Isus, bazate pe textul evangheliilor. Accentul nu va cadea in primul rand pe ceea ce spune Isus ci pe ceea ce face. Sau pe ceea ce cuvintele sale spun despre El. Acesta e un mod de a privi la Isus, ceea ce trebuie sa fie cel mai important pentru crestini. Din pacate suntem indemnati mult mai mult sa privim la noi insine, decat la El, ceea ce pur si simplu nu functioneaza in viata crestina. E ca si cum un alergator de maraton ar fi tot timpul cu gandul si privirea la corpul si senzatiile sale, in loc sa priveasca inainte si sa se arunce inainte spre tinta. Si noi trebuie sa privim tinata la Isus, “capetenia desavarsirii credintei noastre”, doar asa vom reusi sa “alergam cu staruinta”.

E adevarat ca trebuie sa ne cercetam pe noi insine, sa ne incercam daca suntem in credinta, insa aceasta e doar o parte a monedei. Rezolvarea starii noastre nu e la noi, ci depinde de o relatie cu El, de o puternica inradacinare in dragostea lui, deci de cunoasterea lui. Aceasta e adevarata dinamica a vietii de credinta. In problemele spirituale rationamentul nostru nu va fi de prea mare ajutor, constiinta noastra va deforma realitatea, asemeni unei oglinzi, ce iti arata intotdeauna o imagine inversata. Prea multe predici am auzit, care nu sunt altceva decat o constructie logica pe un text sfant, o incercare de a scoate la iveala noi adevaruri, nu prin revelatie divina, ci prin ratiune, explicand Biblia cum ai explica un manual de chimie, ori Biblia, parca inadins e plina de paradoxuri, si nu e bazata pe o logica liniara. De fapt legalismul, efortul personal mantuitor e bazat pe o logica liniara. Si asta se intampla de fiecare data cand il scoatem pe Isus din ecuatie, pentru ca e prea imprevizibil, prea diferit, prea ciudat. Ar fi prea de tot sa predicam numai depre Isus, cum de altfel spunea Pavel ca face, asta spune logica umana. Iar lipsa simtului proportiei, si ea caracteristica omului, face ca sa nu mai vorbim despre Isus aproape de loc, ci sa vorbim doar despre noi, despre obligatiile noastre religioase. Nu din rea intentie, ci din neintelegerea faptului ca e un drum gresit, neroditor.

De aceea, aici, voi incerca sa subliniez cat mai mult din ceea ce este Isus, si Tatal de asemenea, pentru ca doar privind la El suntem transformati, doar lasandu-ne fascinati de cine este El, suntem impulsinoati sa devenim altii, sa devenim ceea ce suntem cu adevarat, prin lucrarea ce a facut-o pentru noi. Doar privind la El avem incredere sa mergem inainte, si nu ramanem prinsi in simple rationamente ce amagesc doar mintea, ci avem parte de o intalnire personala cu cel care este pretutindeni prezent. Doar invatand sa deschidem ochii spirituali, il vom vedea, si vom face asta vazandu-l pe paginile evangheliilor, starnindu-ne astfel acest nou mod de a-l vedea, constientizand ca cel despre care citim e acelasi cu cel inaltat si prezent in mijlocul nostru.


Imparatia lui Dumnezeu

Isus spune ca Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel incat sa izbeasca privirile, ci ea este inlauntrul omului. Este raspunsul dat fariseilor care erau interesati de o imparatie exterioara, poate o rasturnare politica a starii lor ca natiune. Mai departe in acelasi capitol (Luca 17) Isus vorbeste si despre a doua sa venire care va fi vizibila pentru intreaga lume. Insa e interesant de observat ca Isus le spune chiar fariseilor, adica celor care nu credeau in El, adversarilor sai, ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul lor. Nu le spune ca este in mod potential, sau va fi, sau a fost, ci ea este prezenta acum inlauntrul lor. Nu este singura afirmatie de genul acesta pe care o spune Isus si imi amintesc ca odata ii surprinde din nou pe carturarii si fariseii maniosi citandu-le din psalmi versetul care spune “sunteti dumnezei”. Si daca ne gandim ca la inceput, Dumnezeu a suflat viata in om si astfel el a devenit din chip de lut in suflet viu, dupa chipul si asemanarea creatorului, intelegem mai bine ca aceasta imparatie care e pace si bucurie in Duhul Sfant, cel care se poate identifica cu acea suflare de viata de la inceput, este inlauntrul nostru. Nu in mod potential, ci in mod efectiv si universal valabil. Noi suntem cei care pierzand legatura cu Dumnezeu am pierdut legatura cu launtrul nostru, ne-am instrainat de noi insine, ca si fiul risipitor care a avut nevoie sa isi vina in fire, sa revina la ceea ce era deja, pentru a lua hotararea de a se intoarce acasa.


12 DRAFTS

Daca suntem la sfarsit de an, m-am gandit sa pun toate drafturile intr-un singur articol. Acestea sunt scrieri de-ale mele care nu au devenit articole pe acest blog, pentru ca, fie nu au fost terminate(cam toate sunt asa), fie au fost scrise mai mult in joaca, fie nu am considerat ca merita sa le pun pe blog. Acum le public pe toate “en gros” 🙂

:::: :: ::: :::: ::::::::: :: : ::::::::::: : :::::::: :: :::: :::::: :::::: ::: ::: ::::: :::: : ::: : :: : : ::::::::::

I. Einstein spunea

Read the rest of this entry »