vechiul si noul legamant

“Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El. Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi; ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere; ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei pietre sunt de fier, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă. Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi. ” (Deuteronom 8 )

Gasesc acest text destul de reprezentativ pentru felul in care era inteleasa relatia cu Dumnezeu in vechiul legamant. Aici Domnul le propune evreilor un fel de afacere. Ei trebuie sa pazeasca poruncile, sa se teama de Domnul, sa umble in caile Lui si sa nu il uite, iar pentru toate astea vor primi in schimb bogatii si tot felul de avantaje materiale in tara pe care Dumnezeu le-o va da. Dumnezeu cere ascultare si credinciosie si o plateste cu mancare si cu bogatii trecatoare. mai departe

Advertisements

Despre denominationalismul religios.

De la bun inceput vreau sa ma declar un amator in chestiuni clericesti, unul care doar face anumite observatii si le prezinta, poate folosind termenii nu intotdeauna in felul cel mai adecvat, dar sper ca ideile principale sa nu-mi fie intelese gresit.

Poate multi nu vor fi de acord cu mine daca le-as spune ca uneori vad toate confesiunile religioase ca un paletar de culori >>>>>


Lepadarea de sine

Lepadarea de sine – a fost una din temele centrale ale multor sfinti. Este prima conditie pentru cei care vor sa fie ucenicii lui Isus, si de multe ori am meditat la acest subiect, inspirat de scrierile lui Eckhart, Wurmbrand si altii. Abandonarea in mai mult