ce faci cand nu ai chef de nimic?

Nu e prea placuta senzatia aceasta mai ales atunci cand sunt atatea lucruri de facut. E interesant ca dorinta de a face ceva poate coexista cu lipsa dispozitiei pentru aceasta. De multe ori nu avem chef de nimic, dintr-un sentiment de exasperare tacita, si poate ne intrebam “in fond, ce rezolv daca fac toate astea?” Sigur, pot fi multe raspunsuri, dar oare se adreseaza vreunul exact starii noastre sufletesti din acele clipe? Daca gasim raspuns. foarte bine, ne putem apuca de treaba, insa parerea mea e ca mai bine e sa nu gasim raspuns, pentru ca un raspuns adecvat la intrebarea “cu ce scop?” nu exista. Cand ai inteles asta esti pe drumul bun, chiar daca pare intunecata perspectiva asta, e intunericul dinainte de rasarit. Stiu ca suna ciudat, dar in alte cuvinte e exact ceea ce spunea inteleptul ce a trait cu cateva mii de ani in urma: “totul e desertaciune si goana dupa vant”. Ziceam ca e mai bine sa nu gasesti scop, sa nu ai un “pentru ce”, si astfel sa actionezi. Omul nu are nevoie de un scop pentru a actiona si a face ceea ce trebuie facut, daca il are pe Dumnezeu. Cand nu ai chef de nimic e mai usor sa il lasi pe Dumnezeu sa lucreze prin tine, pentru ca atunci cand esti entuziasmat de o ideie si actionezi in consecinta, tu nu urmaresti sa faci voia lui Dumnezeu ci iti urmaresti propriile interese, dar cand privesti la El si esti entuziasmat de El, atunci ai gasit scopul si motivatia corecta.