Isus – profilul personalitatii

Vreau sa incep o serie de articole in care sa fac cateva observatii despre personalitatea lui Isus, bazate pe textul evangheliilor. Accentul nu va cadea in primul rand pe ceea ce spune Isus ci pe ceea ce face. Sau pe ceea ce cuvintele sale spun despre El. Acesta e un mod de a privi la Isus, ceea ce trebuie sa fie cel mai important pentru crestini. Din pacate suntem indemnati mult mai mult sa privim la noi insine, decat la El, ceea ce pur si simplu nu functioneaza in viata crestina. E ca si cum un alergator de maraton ar fi tot timpul cu gandul si privirea la corpul si senzatiile sale, in loc sa priveasca inainte si sa se arunce inainte spre tinta. Si noi trebuie sa privim tinata la Isus, “capetenia desavarsirii credintei noastre”, doar asa vom reusi sa “alergam cu staruinta”.

E adevarat ca trebuie sa ne cercetam pe noi insine, sa ne incercam daca suntem in credinta, insa aceasta e doar o parte a monedei. Rezolvarea starii noastre nu e la noi, ci depinde de o relatie cu El, de o puternica inradacinare in dragostea lui, deci de cunoasterea lui. Aceasta e adevarata dinamica a vietii de credinta. In problemele spirituale rationamentul nostru nu va fi de prea mare ajutor, constiinta noastra va deforma realitatea, asemeni unei oglinzi, ce iti arata intotdeauna o imagine inversata. Prea multe predici am auzit, care nu sunt altceva decat o constructie logica pe un text sfant, o incercare de a scoate la iveala noi adevaruri, nu prin revelatie divina, ci prin ratiune, explicand Biblia cum ai explica un manual de chimie, ori Biblia, parca inadins e plina de paradoxuri, si nu e bazata pe o logica liniara. De fapt legalismul, efortul personal mantuitor e bazat pe o logica liniara. Si asta se intampla de fiecare data cand il scoatem pe Isus din ecuatie, pentru ca e prea imprevizibil, prea diferit, prea ciudat. Ar fi prea de tot sa predicam numai depre Isus, cum de altfel spunea Pavel ca face, asta spune logica umana. Iar lipsa simtului proportiei, si ea caracteristica omului, face ca sa nu mai vorbim despre Isus aproape de loc, ci sa vorbim doar despre noi, despre obligatiile noastre religioase. Nu din rea intentie, ci din neintelegerea faptului ca e un drum gresit, neroditor.

De aceea, aici, voi incerca sa subliniez cat mai mult din ceea ce este Isus, si Tatal de asemenea, pentru ca doar privind la El suntem transformati, doar lasandu-ne fascinati de cine este El, suntem impulsinoati sa devenim altii, sa devenim ceea ce suntem cu adevarat, prin lucrarea ce a facut-o pentru noi. Doar privind la El avem incredere sa mergem inainte, si nu ramanem prinsi in simple rationamente ce amagesc doar mintea, ci avem parte de o intalnire personala cu cel care este pretutindeni prezent. Doar invatand sa deschidem ochii spirituali, il vom vedea, si vom face asta vazandu-l pe paginile evangheliilor, starnindu-ne astfel acest nou mod de a-l vedea, constientizand ca cel despre care citim e acelasi cu cel inaltat si prezent in mijlocul nostru.

Advertisements

cer instelat in seara asta…

E pana de curent citeste mai departe


Un Dumnezeu neinduplecat (I)

Am o problema cu titlurile cateodata, nu imi vin in minte cele mai potrivite. ideal ar fi ca un titlu sa contina in el intreg articolul intocmai cum o ghinda poate sa contina o intreaga padure de stejari… asa ca voi reveni la titlul cu care ma gandeam sa incep, cuvintele care au reprezentat de fapt izvorul acestor ganduri pe care le voi expune. Deci schimb titlul, voi ati citit deja articolul cu titlul schimbat, inainte sa-l schimb era “Dumnezeu nu se lasa batjocorit”, un titlu biblic, ce nu ar suna fals sau controversat, legat de subiect intr-adevar, dar in acelasi timp o incercare de a scapa de actualul titlu. Si de ce am vrut sa scap de el? Pentru ca ar putea fi inteles gresit. Cineva mi-ar putea aminti ca Dumnezeu s-a lasat induplecat de Avram, de Moise, de Ezechia si se pare ca El si-a schimbat planurile in urma rugamintilor acestor oameni. Dar nu la asta vreau sa ma refer.

Citeam rugaciunea poporului Israel din Isaia 63 si 64, si apoi raspunsul Domnului din capitolul 65.

mai departe


The world is a friendly place after all…

Exista multa suferinta in lume, de multe feluri. Sunt bolnavi de boli incurabile, sunt cei ce sufera deceptii de tot felul, batrani care nu mai au nici o bucurie in viata, oameni care muncesc mult prea mult, mereu pastrand parca o speranta ca intr-o zi va fi altfel, poate cand copiii vor fi mari, sau poate cand vor ajunge la pensie, sau poate chiar mai devreme, in saptamana de concediu (care trece si ii lasa tot obositi)

Nu despre latura asta obscura a existentei vreau sa scriu mai mult


Meditatie

Isus spune: “cerul si pamantul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece” (Mat 24:35). Fiecare cuvant al lui Isus este vesnic, semnificativ, si contine un adevar unic, adevar ce ar putea reprezenta o definitie mult mai buna a acelui cuvant decat cea gasita in dictionare. Pentru ca din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile, inclusiv cuvintele, noi ar trebui sa cautam in toate cuvintele noastre semnificatia lor eterna, realitatea ce o ascund. mai mult