ISUS – rugaciunea

Citim in Marcu 14:39 despre Isus ca “s-a rugat zicand aceleasi cuvinte”. Nu este nimic gresit in a te ruga de mai multe ori folosind aceleasi cuvinte. Imi vine sa zambesc de multe ori cand la adunarile noastre aud rugaciuni alcatuite cat mai original, avand cuvinte pe care unele trebuie sa le caut in dictionar, rugaciuni care exprima in primul rand efortul intelectual depus pentru a le realiza. Tot din categoria rugaciunilor superficiale sunt si unele din cele “la subiect”. Sa nu fiu inteles gresit aici, nu am nimic impotriva indemnurilor sau cererilor de rugaciune pentru un motiv anume, dar daca cererile pe care le formulam nu isi gasesc ecou si in inima noastra, cu alte cuvinte, daca noi nu ne dorim cu adevarat ceea ce cerem, ci doar ne rugam la indemnul cuiva din fata, sunt vorbe in vant, care se opresc la tavan.
Isus s-a rugat in gradina Ghetsimani de mai multe ori folosind aceleasi cuvinte. Daca in inima noastra persista aceleasi trairi si dupa terminarea rugaciunii, este bine sa continuam sa ne rugam, nu frenetic, ci cu incredere ca Dumnezeu este alaturi de noi, ne intelege, ne asculta. Isus, cel care a zis “cand va rugati sa nu bolborositi aceleasi cuvinte” (Matei6:7) face diferenta intre a bolborosi aceleasi cuvinte si a te ruga zicand aceleasi cuvinte. Iarasi, puterea rugaciuni nu sta in multimea cuvintelor, ci in sinceritatea lor. Ascultand in fiecare duminica multe rugaciuni, nu sunt impresionat de rugaciunile originale “care nu se repeta” ci sunt miscat sa spun “amin” la cele spuse cu caldura, nu neaparat cu emotii in voce, ci cu hotarare, cu credinta, cu incredintarea ca te rogi unui Dumnezeu viu; fie ca se repeta sau nu cuvintele, fie ca sunt sau nu la subiect, diferenta intre astfel de rugaciuni si cele superficiale, fie ele chiar intelectuale, se vede.
Cred ca in rugaciune nu trebuie sa cautam sa fim sofisticati. Imaginati-va un copil venind la tatal sau si spunandu-i “preacinstitule tata, cu respect si umilinta indraznesc sa vin in fata ta rugandu-te sa imi dai bani de inghetata, iti aduc recunostinta pentru ca inca mai vorbesti cu mine si iarta-ma daca te-am suparat…” Cat a fost Isus pe pamant nimeni nu i-a adresat vreo rugaciune de felul asta, si nici El nu s-a rugat Tatalui asa. Isus cand se roaga spune exact ce doreste sau simte. El se adreseaza lui Dumnezeu simplu “Tata”, si asa ne invata si pe noi sa ne rugam. Singura exceptie este pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit”, insa dupa aceea, ultima sa rugaciune este “Tata, in mainile tale imi incredintez Duhul”.

Isus in Ghetsimane, sculptua din gradina Ghetsimane, Ierusalim

Advertisements

ISUS – asculta rugaciunea unor demoni.

Nu stiu daca ati realizat vreodata lucrul acesta citind evangheliile, dar este adevarat, este scris acest lucru in Luca 8:31,32

“…si dracii l-au rugat pe Isus sa le dea voie sa intre in ei (turma de porci). El le-a dat voie”

Read the rest of this entry »


Un Dumnezeu neinduplecat (I)

Am o problema cu titlurile cateodata, nu imi vin in minte cele mai potrivite. ideal ar fi ca un titlu sa contina in el intreg articolul intocmai cum o ghinda poate sa contina o intreaga padure de stejari… asa ca voi reveni la titlul cu care ma gandeam sa incep, cuvintele care au reprezentat de fapt izvorul acestor ganduri pe care le voi expune. Deci schimb titlul, voi ati citit deja articolul cu titlul schimbat, inainte sa-l schimb era “Dumnezeu nu se lasa batjocorit”, un titlu biblic, ce nu ar suna fals sau controversat, legat de subiect intr-adevar, dar in acelasi timp o incercare de a scapa de actualul titlu. Si de ce am vrut sa scap de el? Pentru ca ar putea fi inteles gresit. Cineva mi-ar putea aminti ca Dumnezeu s-a lasat induplecat de Avram, de Moise, de Ezechia si se pare ca El si-a schimbat planurile in urma rugamintilor acestor oameni. Dar nu la asta vreau sa ma refer.

Citeam rugaciunea poporului Israel din Isaia 63 si 64, si apoi raspunsul Domnului din capitolul 65.

mai departe


rugaciune

“O! de ai despica cerurile, şi Te-ai coborî, s-ar topi munţii înaintea Ta, ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii numele, şi ar tremura neamurile înaintea Ta! Când ai făcut minuni la care nu ne aşteptam, te-ai coborât, şi munţii s-au zguduit înaintea ta, cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile tale, şi îşi aduc aminte de Tine. Dar te-ai mâniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veşnic, sau putem fi mântuiţi?
Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni care să cheme numele tău, sau care să se trezească şi să se alipească de tine: de aceea ne-ai ascuns faţa ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.”
Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale. Nu Te mânia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi suntem poporul Tău. Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate! Casa noastră cea sfântă şi slăvită, în care părinţii noştri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit. După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?”
ISAIA 64