Centrul Universului?

Nu stiu daca e asa. Probabil ca nu e. Dar nu ar fi imposibil. Stiinta chiar nu poate infirma posibilitatea asta. Biblia a mai facut si alte afirmatii inacceptabile pentru stiinta zilei…
Biblia a spus de mult ca Pamantul e rotund.
Dar, oare de ce e scris in atatea locuri ca Pamantul e neclintit? (Ps 104:5) Nu se misca! Ci mai degraba astrii alearga in jurul sau.

Bineinteles ca dupa toate aparentele Pamantul se misca in jurul Soarelui. Soarele alearga in jurul centrului Galaxiei noastre si o astfel de calatorie dureaza doua sute de milioane de ani. Iar Galaxia intreaga impreuna cu alte cateva galaxii vecine se misca cu o viteza de 600 km/secunda.
Fata de alte galaxii si ele in miscare.
Dar exista un punct fix de referinta?
Nu stim. Nu stim care e punctul fix de referinta.
Deci ar putea fi oricare.
Ar putea fi chiar centrul Pamantului nostru.
Nu spun ca este. Dar ar putea fi.
Aparent ne miscam, si foarte repede.
Dar aparentele pot sa insele. Imaginati-va un tren ce merge cu 10 km/h spre vest iar pe culoarul lui un om alearga cu 10km/h spre est. Trenul se misca; Omul se misca; dar toate miscarile sunt relative. Daca Pamantul ar fi considerat drept punctul fix, am putea concluziona ca omul din tren e nemiscat fata de sistemul absolut de referinta.

Deci nu e imposibil ca Pamantul sa fie nemiscat, si toate celelalte sa se miste in raport cu un animit sistem de referinta. Si cine poate fi autorul unui astfel de sistem de referinta decat Creatorul. Iar daca El spune ca Pamantul e nemiscat, are temelii tari, posibil ca stie ce vorbeste.

In plus, mi se pare interesant ca stiinta spune despre galaxiile cele mai indepartate, ca toate, indiferent in ce directie indreptam telescopul, se indeparteaza de galaxia noastra cu viteze similare (care intrec viteza luminii). Daca universul e in expansiune exista, teoretic, un singur punct de care toate celelalte se indeparteaza – centrul.


Despre semnificatia vietii

Recent am recitit nuvela “Parintele Serghi” de L. Tolstoi. In treacat spun ca povestirile scurte ale lui Tolstoi imi par mai reusite decat romanele sale, pentru ca reusesc sa concentreze mai bine geniul sau creator; romanele sale, spre deosebire de ale lui Dostoievsky, imi par cam lungi, pe alocuri plictisitoare. Povestirea aceasta a avut un impact puternic asupra mea. Intrebarea la care raspunde in final, este “cum trebuie sa traiesti?” Nu intru in detaliile povestirii, dar o recomand pentru a fi citita. In final apare una din cele mai puternice afirmatii, ce compara un calugar admirat de toti, considerat un sfant, un facator de minuni, si o femeie cam simpla, saraca, intr-o situatie familiala dificila: “eu aveam impresia ca il slujesc pe Dumnezeu, dar traiam pentru oameni, dar ea credea ca ii slujeste pe oameni, si traia pe Dumnezeu.”

mai departe


La nivel celular

Atingerea lui Dumnezeu e o expresie folosita de multi pentru a exprima o traire deosebita, sau niste sentimente puternice sau poate vreo situatie limita prin care au trecut si au scapat in mod aproape miraculos. Dar oare nu exista, nu poate exista acel sens propriu al acestei expresii? Sigur ca Isus a atins cu mana sa multi oameni cand a fost in lume, dar acei oameni care l-au vazut si au vorbit cu el reprezinta o mica parte din omenire iar Isus insusi le confera un statut cu nimic mai prejos celor ce nu l-au atins, vazut sau auzit: “Ferice de cine n-a vazut si a crezut”

mai departe


Confesiunile si Sarbatorile crestine

Este oare vreo legatura intre o confesiune crestina si o sarbatoare importanta? Bineinteles ca marile sarbatori sunt importante pentru fiecare crestin fie el ortodox, catolic, protestant sau carismatic. Si nu voi incerca sa sustin ca o anumita sarbatoare ar fi mai importanta pentru o confesiune decat pentru alta.
Relatia dintre sarbatorile mari si denominatiile importante, despre care vreau sa vorbesc este una simbolica. Asa cum ziua de duminica nu e cu nimic mai speciala in mileniul al saptelea decat a fost pana acum, totusi in mod simbolic duminica, a saptea zi, reprezinta mileniul al saptelea, ziua de odihna, cei o mie de ani de pace din Apocalipsa. Am pomenit despre lucrurile astea doar ca sa ilustrez o forma de simbolism, care poate fi gasit si intre denominatiuni si sarbatori, ajutandu-ne sa intelegem mai bine spiritul lor. Read the rest of this entry »


Valuri…

Viata e una singura in toate creaturile, in toate lucrurile, principiile ei sunt valabile peste tot. Priveste valurile. Vine un val puternic si ajunge departe pe nisipul uscat, dar apoi se retrage lasand nisipul ud. Intotdeauna exista o miscare ciclica, o miscare inainte si apoi reversul ei, inspiratie si expiratie, actiune si reactiune, forta si contraforta, care sunt egale de-a lungul timpului, chiar daca pot varia local sau in anumite perioade. Aici ramane loc pentru vointa omului ca sa faca diferenta. Daca pe o balanta uriasa s-ar afla cate 1 milion de tone pe fiecare taler si cineva ar mai adauga o moneda pe unul dintre talere, balanta s-ar inclina, la actiunea neinsemnata a unui singur om.

Read the rest of this entry »


Credeti in evanghelie!

Este mesajul lui Isus cu care si-a inceput lucrarea. Mai exact “pocaiti-va si credeti in evanghelie”, formulare pe care multi oameni, din obisnuinta sau ignoranta, o trec direct in categoria mesajelor religioase, pioase, si nu ii patrund sensul cu adevarat. Da, chiar cei religiosi, care asculta 3 predici pe saptamana, de fapt ei sunt mai expusi riscului superficialitatii, pentru ca deja mintea lor e atat de obisnuita cu astfel de limbaj incat in loc sa ii patrunda adevaratul inteles, sensul e deturnat spre ceva vag, ideal dar imposibil, intr-un cuvant ceva religios.
Deci sa incercam sa dam jos ochelarii religiosi orice marca ai fi ei si sa intelegem ca pocainta inseamna in traducere directa pur si simplu “schimbarea modului de gandire”. Bineinteles ca legat de pocainta poate fi si parerea de rau pentru felul in care ai inteles lucrurile inainte, dar parerea de rau, lamentarea, nu este pocainta.
Directia noua in care suntem invitati de Isus este cea a credintei in evanghelie. Evanghelie – un alt cuvant cu rezonanta arhaica religioasa, caruia majoritatea nu ii cunoaste sensul. Traducerea directa a acestui cuvant de origine greaca este “vestea buna”. Trebuie sa stim ca exista o veste buna pentru omenire, valabila pentru fiecare in parte. Deci mesajul lui Isus ar suna cam asa: renuntat la felul de gandire de pana acum, fi-ti optimisti, credeti ca vestea buna ce v-o aduc este adevarata. Care este aceasta veste buna? Intr-o postare viitoare.
Nu e usor totusi sa crezi vestile bune intotdeauna. De multe ori am auzit “ar fi prea frumos sa fie adevarat”. Unii intr-adevar sunt rezervati, poate chiar pesimisti, pun rau in fata tot timpul, dar aceasta nu e viata normala la care ne cheama Isus. Credeti vestea buna, de dimineata pana seara, in probleme sau in absenta lor, credeti ca exista o veste buna pentru voi. Daca evanghelia se afla in centrul mesajului lui Isus, cat de importanta ar trebui sa fie pentru fiecare din cei ce vor sa il urmeze. Inainte sa ne procupam de orice altceva, de pacate, de probleme teologice complicate, de activitate bisericeasca sau fapte bune, cred ca e esential sa credem… sa credem intr-o veste buna.


performanta si semnificatie

Am intalnit oameni pe care ii admir foarte mult pentru anumite lucruri, realizari ale lor. Pe foarte multi astfel de oameni nu i-am intalnit niciodata, dar am citit despre ei sau am auzit povestindu-se despre ei. Unele astfel de cazuri sunt de-a dreptul socante, pentru ca sunt dincolo de intelegerea noastra… miraculoase. Nu stiu daca toate aceste intamplari sunt cu adevarat reale, dar o sa dau cateva exemple. Eu consider ca ar putea fi reale pentru ca pana la urma nimic nu este imposibil… nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu, si in acelasi timp mai actioneaza si fortele raului prin altii.

O prietena mi-a povestit despre o vindecare miraculoasa ce a avut loc in familia ei. Fara sa intru in detalii, cineva s-a rugat pentru cel bolnav (grav, in mod vizibil), si in clipa aceea persoana s-a insanatosit. Cazul acesta pentru mine e adevarat dincolo de orice indoiala. mai departe


Calauzire, Decizii, Rolul Vointei si al Harului

(In general articolele mele nu sunt lungi. ma tem ca acesta va fi mult prea scurt fata abundenta de subiecte anuntate in titlu… poate pentru ca toate acestea au un punct de convergenta asupra caruia vreau sa ma axez)

Aud despre unii oameni ca primesc din partea lui Dumnezeu calauziri foarte specifice si spontane in acelas timp. Cred ca astfel de lucruri se intampla, dar inainte de a primi astfel de calauziri, sau mai bine zis, mai importante pentru maturizarea noastra sunt principiile prin care Dumnezeu cauta sa ne dea o directie. Cand ai de luat o decizie, e imatur sa astepti o calauzire oarba, din care sa nu intelegi nimic, sa sti ce vei alege fara sa sti de ce alegi lucrul acela. Multi oameni cauta astfel de calauzi in zilele noastre, mergand pe la asa-zisi proroci sau punand tot felul de semne, toate acestea de fapt reprezinta o incercare de a ocoli responsabilitatea unei decizii in numele unei spiritualitati gresit inteleasa. Calauzirile spontane si specifice cand le primim in general vin fara ca noi sa le fi cautat. mai departe


Pot totul in Hristos care ma intareste!

Un verset foarte cunoscut, care a ajuns sa fie repetat in chip de slogan de multi in zilele noastre. Nu stiu cati inteleg cu adevarat sensul acestei afirmatii a lui Pavel. Ce este acest “totul”. Este oare orice ne-ar putea trece noua prin minte? Asta ar rezulta in a fi noi insine in controlul universului, ceea ce e clar ca nu se intampla. Atunci ce inseamna acest “tot” pe care il pot face in Hristos? Ce inseamna de fapt “in Hristos” o expresie ce dintotdeauna mi-a atras atentia. Referitor la nimeni nu se mai poate formula expresia “in cutare persoana” fara a ne imagina ceva strict fizic, o absurditate. “In Hristos” este un mister, o taina, o referire la trupul spiritual al lui Hristos, s-ar putea spune multe despre asta. E foarte interesant: in Hristos intarit de El. In El, dar pastrandu-mi caracterul individual, nu sunt dizolvat intr-o multime omogena ci sunt intarit de Hristos…

mai departe


Cartile ca pietre.

Intrerup deocamdata seria “ISUS – profilul personalitatii” pentru ca mi-a venit azi o ideie interesanta. De fapt lumea pe care o vedem, conceptele cu care lucram sunt toate o fatada, sunt toate ramuri ale aceluias copac, exista tot felul de paralelisme, ca si cel din articolul de mai jos, peste tot in jur, ceea ce ma face sa cred ca Dumnezeu ne da o infinitate de sanse, de modalitati pentru a invata si a cunoaste un singur lucru. Esenta din spatele a orice eveninet, persoana, obiect. “Din El prin El si pentru El sunt toate lucrurile”. Si toate se vor uni la final tot in El. Astfel daca inveti ceva cu adevarat bine si cu toata inima, aceasta poate deveni o cale spre esential.

mai departe